Arhivă pentru Decembrie 2013

08
Dec
13

Si totusi…

„Si totusi, pare ca s-a mai schimbat”, cugeta Cerasela privindu-l. Nu mai avea-n ochi privirea de acum cativa ani. Privirea aceea de om deranjat mintal. Inca se ghiceau, in ochii lui, ganduri complicate, emotii intense si o personalitate mult mai complexa decat ar fi lasat el sa se vada, dar disparuse lucirea aceea animalica. Era cel mai orgolios om pe care-l intalnise vreodata.

Si amintirile o coplesira pe Cerasela. Seara aceea de neuitat cand el venise la petrecerea lui Dan. Cum glumise cu cativa oameni pe care-i cunostea, abia-i bagase-n seama pe ceilalti si alunecase spre frigider, sa-si ia o bere. Doua prietene s-au uitat dupa el si-au intrebat-o daca-l cunostea. Nu, nu-l cunostea, dar era curioasa. Avea ceva diferit. Era altfel decat ceilalti. Ceva din atitudinea si mersul lui o intrigase.

Si totusi, ce? Ce era? Cerasela il intrebase pe Dan ce era cu „tipul ala care abia a venit”. Dan n-a avut ce mare lucru sa-i spuna. Doar un „E ok, o sa-ti placa de el”, ceea ce-i atatase si mai mult curiozitatea.

„Dar oare chiar mi-a placut sau a fost doar o provocare?”

Asta era-ntrebarea. Pentru ca nu era genul de tip de care sa-ti placa fara rezerve. Putea sa fie hazliu, dar putea sa fie cel mai plictisitor om. Putea sa fie fermecator, dar putea sa fie un nesimtit notoriu. Putea sa fie multe lucruri, dar greu de spus care era el. Si asta a fascinat-o, odata ce-a ajuns sa-l cunoasca. Oare l-a cunoscut cu adevarat?

Cum au ajuns ei sa vorbeasca-n seara aia? A fost dintr-o prostie, dar ei nu i-a pasat. Chiar daca el mai flirtase cu cateva fete de-a lungul serii, pe ea a privit-o cu totul altfel. Stia. El n-ar fi recunoscut niciodata, dar o placuse. Probabil de aceea a si plecat devreme, spunand ca se-ntalnea cu niste prieteni: avea obiceiul s-o faca pe inabordabilul. Si totusi, o facea altfel. Mai natural. Stia cum sa manifeste destul interes fata de ea incat s-o flateze, dar destul de putin incat s-o provoace. Juca jocul cu totul altfel.

Au urmat, inevitabil, certuri. De fapt, mai mult se certa ea, pentru ca el era tot timpul cu mintea altundeva. Ea vedea relatia intr-un fel. El o vedea cu totul altfel, dar nu asta conta. Pentru el nu era o relatie. I-a spus-o foarte clar intr-o zi, prima data cand a folosit ea cuvantul relatie:

Aaa, de-asta ma stresezi tu cu mesaje si telefoane? Femeie, doar ne-am tras-o o data! De cand dracu’ e asta relatie?!

Si rasese in timp ce-i spunea asta. Rasul acela o-nfuriase. S-a ridicat de la masa, l-a facut nesimtit si a plecat. Credea ca-l va afecta asta. Dupa cateva zile nu s-a mai abtinut si l-a sunat. Si el a-ntrebat cu cine vorbeste. Deci ii stersese numarul. Ce nesimtit! Sau il afectase atat de mult incat i-a sters numarul? Ce sa-nteleagea? Si a facut o greseala. I-a raspuns pe un ton nervos, de parca s-ar fi asteptat s-o recunoasca. Asta a fost marea ei greseala.

Usor, pisi, n-am vorbit de atatea ori incat sa te recunosc.

Atat a avut el de comentat. Si „pisi”, exact ce folosea el pentru prostute cand voia sa le ia de sus. Ce sa mai spui dupa asa ceva? A murmurat un „bine, lasa” si a-nchis. Si el n-a sunat-o inapoi.

Si acum il vedea iar. Poate ca-nsemna ceva intamplarea asta. Poate ca erau amandoi pregatiti pentru ceva. Poate el renuntase la orgoliu si la firea aceea ciudata. Se mai maturizase si ea. Ce-ar fi fost daca? Dar ce-ar fi fost daca l-ar fi facut sa munceasca pentru asta? Ar fi meritat sa-l trateze ca pe-un simplu cunoscut. Nu. Putin amic. Cam 40% amic, 60% cunoscut. Asta l-ar fi durut. Sau, cel putin, l-ar fi intrigat. Sa se-ntrebe si el ce vrea nebuna. Se joaca doar? Oare vrea ceva mai serios? Sa-i zguduie increderea-n el si-n instinctele lui.

„Iubi, esti ok?” o-ntreba Iulian strangand-o de mana.

A, da. Iuli putea contribui. Ar putea-o ajuta sa-i trezeasca interesul. Mai ales ca le statea bine-mpreuna. Si toate prietenele-i spuneau ca e tare norocoasa ca Iuli e asa grijuliu si se poarta asa frumos cu ea. Da, da, asa e. Sa vada ca ea n-are nevoie de el, pentru ca-l are pe Iuli si e fericita asa. Si ca Iuli o iubeste si o trateaza asa cum merita.

Si totusi… parca se schimbase. Oare avea sens sa-l pedepseasca? Parea mai linistit. Sigur nu mai era ca-n urma cu 3-4 ani. Nu mai arata ca un om gata oricand sa faca misto de cineva sau sa devina violent. Oamenii se schimba. Cine stie, poate acum chiar regreta c-a tratat-o asa. Sau poate macar se gandea, cand si cand, ce-ar fi fost daca…

„…?” se trezi ea vorbind. Nu stia de ce. Doar ii venise ideea. Si nu era atat de rea. Ce-avea de pierdut? Hai sa se joace si ea putin.

El se-ntoarse. In ochi ii aparu sclipirea aceea jucausa care pe ea o atrasese atat de mult. Un inceput de zambet ii aparu in coltul gurii.

„Cerasela…” spuse el dupa ce-o privi intens 2 secunde. Deci isi amintea, isi amintea! N-o uitase. N-o fi-nsemnat mult, dar ceva-ceva tot a-nsemnat pentru el. Poate. In orice caz, n-o uitase. Tot insemna ceva.

„De cand nu ne-am mai vazut!”, incepu ea. „Ce mai faci?”

„Cam 3 ani, nu?”

„Da, cam asa.”

„Stiu, am avut niste probleme cu telefonul si ti-am pierdut numarul…” spuse el, in timp ce zambetul acela vag sarcastic i se latea pe fata. Zambetul acela care-o enervase si-o incitase de atatea ori, cand era mai tanara si mai naiva si mai usor de impresionat.

Deci, tot nu se lasase de tratat totul ca pe-o gluma. Dar acum parea mai linistit. Mai calm. Si avea ceva-n plus. O forta cu totul noua. Ceva nou in personalitate. O forta mai mare, dar mai bine incatusata. Si intensitatea privirii… aceeasi pe care si-o amintea, dar cu o nota de ironie mai pronuntata si, in acelasi timp, mai bine ascunsa. Trebuia sa-l cunosti ca s-o sesizezi.

„Aaa… apropo, el e Iulian…”, schimba ea subiectul.

Cei doi isi stransera mainile. Iuli credea ca era doar un amic. El era vag amuzat. Oare-si daduse seama ce asteptase ea de la reintalnirea aceasta? Oare stia cate scenarii isi imaginase ea? Oare se gandea deja daca sa-l lase pe tipul asta fara prietena? Ar fi fost in stare. Totul era o gluma pentru el.

„Imi pare bine. Poti sa-mi spui Iuli.”

„De ce, vrei sa fii tarfa mea?”

Nu! Nici macar atunci nu s-ar fi purtat asa. Cum sa spui asa ceva unui om pe care abia l-ai cunoscut? Da, „Iuli” e ridicol si Iulian nu-si da seama de asta, c-asa i s-a spus de cand era mic, dar exista o limita. Acum 3 ani s-ar fi multumit sa rada si sa-l lasa pe ala sa se-ntrebe ce era atat de amuzant.

Omule, nu vreau sa te jignesc [exact, vrei sa ma jignesti pe mine, nesimtitule!], da’ i-as spune asa unuia doar dac-am fi la parnaie si l-as fute-n fiecare seara. Nu, pe bune, vrei ca un tip sa-ti spuna IULI?!

Tot zambaret. Tot cu sclipirea jucausa si nevinovata-n ochi. Da, s-a schimbat. Oarecum. Si totusi…

Anunțuri
07
Dec
13

Redusul mintal si argumentul patrat contra cerc

Stiti ce-ntelege un idiot cand ii spui ca nu-ti place rock-ul? Ca esti manelist. Stiti ce-ntelege un imbecil cand ii spui ca nu-ti plac cercurile? Ca esti un fan al patratului, chiar daca tie nu-ti place deloc capul lui. Tampitul n-a fost inzestrat de natura cu capacitatea de-a gandi. La el e simplu: daca nu crezi in tot ce crede el, chiar daca el nu-ti poate explica de ce crede ce crede, iar tu-i poti explica in 5 moduri diferite de ce nu crezi ce crede el, esti dusman.

Eu nu urmaresc multe site-uri. N-am timp, chef, dispozitie. Dar mai arunc un ochi pe cateva din cand in cand. De exemplu, Capitalism pe paine. Nu pentru c-as fi de acord cu tot ce se scrie acolo, ci pentru ca sunt de acord cam cu 70%, la nivel de principiu, cel putin. Asta e, daca mie-mi place albastrul si unuia-i place verdele, suntem relativ compatibili macar din punct de vedere al parerilor. Si pe site-ul ala exista un retardat. Nu scrie articole, dar comenteaza. Ocazional scrie comentarii mai lungi decat articolul. Pariez ca-n mintea lui e cam la fel de important ca Mihai Giurgea.

Daca autorul spune ca vrea sa-i arda de vii pe comunisti, idiotul nostru sare sa spuna ca el vrea sa-i spanzure, sa-i taie-n bucati si sa-i arda de vii dupa aceea. Ca atat il duce pe el mintea. Inutil sa spun, e si nationalist. Mai nationalist decat Vadim in perioada lui de glorie. Mai nationalist decat Zelea-Codreanu. Cu mine se certa la un moment dat c-am spus ca poporul roman e un popor de idioti, fara sa realizeze ca el e cel mai bun argument in sprijinul afirmatiei mele.

Si limba lui… o, zei, ce limba are! Mihai Giurgea i-a simtit-o pe toata lungimea colonului. Idiotul e mai penibil decat Tociu, Palade si Dan Negru la un loc, dar face din asta un titlu de glorie. Daca articolul este despre cat de prosti sunt romanii, tampitul de serviciu se face ca nu observa. Isi tine degetele in frau. Daca vii tu si spui ca esti de acord, ca romanii sunt imbecili cu spume, cel mai mare dintre ei face spume ca samponul. Si te acuza ca esti securist si comunist si cacat, ca el asa vede lumea: nationalisti si comunisti. Redusi ca el si restul. Nu i-a trecut prin cap ca poti sa nu fii comunist, dar sa fii mult prea inteligent ca sa fii nationalist. Sau maniac religios, tot scria el la un moment dat ca ateii sunt psihopati. Asa l-a-nvatat pe el ma-sa: ce nu e ca tine e rau.

Mircea, Mircea, cand o sa te faci mare o sa-ntalnesti oameni care cred alte chestii decat tine. Nu-ti pune-ntrebari. Nu-ncerca sa verifici daca parerile tale au vreo legatura cu realitatea. Nu-ti suprasolicita salata pe care neurologii o numesc creier, dar care la tine e fix o salata. Uite singura explicatie de care are nevoie un om de calibrul tau: aia sunt rai. Sa nu-i asculti si sa nu-ncerci sa le-ntelegi punctul de vedere. Un om normal ar face-o, macar ca sa le poata combate alora parerile cu argumente logice si pertinente, nu cu spume la gura si idiotenii de tipul cerc contra patrat, dar, Mircisor, tu nu esti un om obisnuit. E partial vina mea, ca te-am scapat in cap de vreo 50 de ori cand erai mic, dar si tu te-ai nascut idiot. Daca nu ti-as fi turtit sfecla aia care-ti protejeaza gatul de ploaie, tot ai fi fost doar putin mai inteligent decat o maimuta vag mai inteligenta decat maimuta medie.

Si Mircisor a bagat la cap. Ca doar atat poate el sa faca: sa bage la cap chestii. Nu sa le gandeasca. Ganditul e pentru comunisti si securisti. Tot ce nu poate Mircisor sa faca e pentru comunisti, in special ganditul si sexul. Ca nu mi-l pot imagina pe omul ala bagandu-si chestia din pantaloni intr-o fiinta vie. Sau moarta, banuiesc c-ar invia numai ca sa fuga. Nu stiu cum arata, dar mi-am dat seama cam ce-are-n cap. Era si greu sa n-o fac, avand in vedere ca e la fel de complex ca o scobitoare. De fapt, cred ca el considera ca sexul in sine e rau. Deductia Alpino:

Bleah, religia zice ca sexul e rau. Si mama spunea asta, deci am auzit din 2 surse, deci e adevarat. Si comunistii sunt impotriva religiei. Deci, sexul e comunist! Muie sexul!

Nu prea-l ajuta bostanul, deci n-a-nteles corect ce i-a spus ma-sa:

Mircisor, Mircica, te implor, promite-mi ca nu vei face sex vreodata. Mircica, nu fi inca un pacatos care-si raspandeste genele de idiot notoriu! Nu m-as putea ierta nici in viata de apoi dac-as sti c-am adus pe lume un specimen ca tine si el s-a mai si inmultit. Mircica, nu ma obliga sa fiu responsabila pentru ultimul stadiu al involutiei umane. Mircisor, retine: sexul e un pacat. In special pentru tine, dar retine doar ca e un pacat! Atat trebuie sa stii: sexul e rau, la fel ca ganditul.

Mama lui Mircea Alpino era o femeie desteapta. Si-a dat seama de 2 lucruri foarte importante:

1. o femeie care-ar putea-mparti patul cu fiul ei poate fi, cel mult, o maimuta imbracata… intr-un caz foaaaarte fericit;

2. din fiul ei si, cel mult, o maimuta imbracata ar iesi multe alte maimute, care si-ar transmite si ele genele; cretinismul pur s-ar raspandi ca o noua ciuma bubonica.

Acum, nu spun ca Mircisor n-are sotie. Spun doar ca sunt sigur ca amandoi considera ca sexul e ceva malefic. Probabil ca si doamna Cel mult o maimuta imbracata Alpino (eu zic ca e un nume potrivit) a fost invatata de parinti ca sexul e un pacat. La fel ca mama lui Mircisor, parintii ei n-au avut inima sa-si omoare progenitura si au ales o solutie de compromis: traieste, polueaza omenirea cam 80-90 de ani si gata. Fara urmasi, c-ar fi un dezastru.

Si voiam sa nu scriu despre idiotul ala. Dar mi se pare c-as fi egoist daca m-as distra singur. Ca omul e amuzant. 80% din comentariile lui sunt hazlii. Daca esti putin cinic, altfel te ia plansul de mila. Sa va dau un exemplu. Azi a aparut articolul asta. Bineinteles, parerile despre FOSTUL REGE Mihai sunt impartite. Nu conteaza in contextul asta cine are dreptate. Conteaza ca Mircisor e la datorie.

Ambrios zice asa:

Ce să spun s-a trezit şi Rep.lui Mihai sa arunce cu nişte cuvinte goale-n vânt.Fapte ceva Măria ta?ZERO?Atunci tot atâta meriţi respect,politicianule cu sânge roş-albastru.

Mircica-i demonteaza parerea, cu argumente pertinente si bine rumegate:

E plin blogul de securisti, trimisi sa murdareasca imaginea Regelui nostru… Intii sa fiti si voi regi si apoi mai vorbim. Jos securistii de pe blog!

Corect, ba Mircea, ce cacat e cu toti securistii astia, ba Mircea? Pai ei sunt securisti, ca nu cred ce crezi tu, ba Mircea! Pe ei, Mircea! Da-le-n cap, cum te-a dat pe tine maica-ta cu capul de podea cand erai mic.

As vrea sa petrec o zi cu Mircea Alpino. Sa-mi spuna parerile lui despre conspiratia ateo-masonico-euro-americano-iudeo-comunista care ameninta societatea si traditiile romanesti. El ar vorbi si s-ar bucura ca-l asculta si altcineva decat peretii si prietenii lui imaginari, eu as scrie cel mai complet tratat de psihopatologie din istorie.

Din nou, de la Mircea citire:

Traiasca Regele Mihai!
Acesta trebuia sa conduca Romania si nu comunistii nostrii paranoici!

Paranoicul blameaza paranoia. Mai Mircisor, cineva nu si-a luat ketamina azi. Bine ca ti-au dat macar portia de bataie, ca-ncepeai sa blamezi lipsa de ratiune, incapacitatea de-a purta o discutie in contradictoriu si prostia. Ironia ar fi atins cote inimaginabile.