08
Ian
13

Cum să-ți faci un profil beton (partea I)

Se pare că-n ultima vreme mă pasionează seriile. Am o serie pe Palme (partea I și partea a II-a), încep una si aici. De fapt, puteam scrie un articol lung, dar n-am la dispoziție timpul necesar și, oricum, e mai hazliu așa. Vom avea 3 părți: introducerea (cea pe care o citiți acum), în care voi filozofa eu; partea I, despre cum să-și facă gherțoii un profil șmecher; și partea a II-a, despre cum să-și facă domnișoarele de scara blocului un profil superb. Da, am revenit la stilul vechi.

De când s-a inventat Internetul, prostia umană a cunoscut noi dimensiuni. Pe vremuri, adică înainte de Internet, adică pe când omora Conan vrăjitori, proștii nu reușeau să-și expună gradul ridicat de cretinism decât în fața unui număr limitat de oameni. De obicei era vorba despre familie, prieteni și partener de viață, adică persoane care-aveau motive destul de bune să nu-l sugrume pe idiot. Și prostul suferea. Pentru că orice prost e convins că e un geniu și trebuie să-l bage toată lumea-n seamă.

Invenția care-a schimbat lumea, Internetul, a schimbat pentru totdeauna și viața idiotului, dându-i ocazia să se exprime în fața lumii întregi, cum îi place lui să spună. De fapt, i-a dat ocazia să-l joace pe Hamlet îmbrăcat în bufon, iar asta în văzul tuturor.

Hi5 și Myspace au fost începutul. Ce-am apreciat întotdeauna la site-urile alea idioate a fost faptul c-aveau un număr limitat de opțiuni, așa că proștii si proastele nu putea face prea multe chestii: o poză, un status, o muzică, un cometariu și cam atât. A, și puțină blogăreală, dar nimic spectaculos: scriai și vedeau cei care-ți vizitau profilul. Altfel spus, n-afla imediat toată lista de prieteni (sute sau mii de persoane la oamenii cu adevărat proști) c-ai regurgitat ceva filozofie sau vreun citat care ți-a stimulat toți cei 3 neuroni.

Și apoi a venit Facebook. O, câte s-au schimbat în acea zi! Stelele s-au aliniat, Universul a fost străbătut de un val de energie pozitivă, iar ființa umană a ajuns la un nivel spiritual superior. Bine, exagerez cu bancurile. A venit Facebook, cu pretenții de site de socializare pentru oamenii inteligenți. Și cu multe jocuri și optiuni. Încet, lumea a migrat de pe Hi5 pe Facebook. Iar Facebook s-a gândit să fie tot mai complex și să ofere cât mai multe opțiuni, aplicații și chestii.

Normal că pe cărarea care ducea spre Facebook era și o dâră de salivă, lăsată de oligofrenul cu bale-n barbă, care abia aștepta să-ncarce poze cu el în rol de șmecher/bombă sexi și să dea share la căcaturi (de exemplu, la horoscopul lui, de parc-ar interesa pe cineva horoscopul altcuiva… pe mine nu mă interesează nici al meu). Iar prostul are darul de-a strica orice atinge. Facebook era destul de OK în urmă cu 2-3 ani: aerisit, simplist, fără o mie de aplicații. În ultima vreme s-au tot adăugat chestii inutile. Și s-a strâns fauna care, în urmă cu 3-4 ani, se manifesta pe Hi5.

Totuși, vremurile s-au schimbat. Nu mai merge să-ți pui doar poze de târfă/cocalar ordinar; astea sunt vechi. Trebuie să dai dovadă de ceva complexitate: ești prost, dar inteligent. Scoți în evidență faptul că ți-o iei în orice gaură pentru un pachet de țigări și 2 sticle de Cola, dar apreciezi cugetările profunde ale unor mari gânditori. Vrei să pari un mare gigolo full de bani, dar ești, în același timp, o ființă sensibilă, plină de gânduri și pasiuni neașteptate. Sau așa ceva. Nu e nevoie să aibă și logică imaginea pe care o creezi, e suficient să trezească admirația. Sau să strângă like-uri. Ăti văzut câte like-uri se dau la prostii? Dacă pun o poză cu un bebeluș, maimuțele dresate de pe Facebook dau like: e un copil, deci automat e frumos și toată lumea-l iubește. La fel, dacă scuip un citat deștept despre viață, iubire și alte chestii asemănătoare, se strâng like-uri. Cu condiția să fie un citat profund și ambiguu, care nu clarifică problema, sau, dacă o clarifică, tot poate fi interpretat în 10 moduri diferite.

Așa, revenind la poze: merge să pui și câteva poze fără sens. O poză cu un perete, de exemplu. Pentru că oamenii cât de cât inteligenți o trec cu vederea, iar proștii se gândesc că trebuie să aibă vreun înțeles pe care mințile lor nu reușesc să-l pătrundă, așa că dau like, să pară c-au priceput. Și, neapărat, o poză cu apusul. Sau cu răsăritul. Sau cu cerul înstelat. Sau cu o floare. Mă rog, ați prins ideea: ceva poetic.

OK, intrăm în detalii în următoarele articole. Vă voi învăța cum să faceți un profil care să câștige respectul oricărui gherțoi (pentru domnișoare) sau care face orice domnișoară să moară de admirație (pentru gigălăii de Internet). Cu partea de psihologie și tot ce mai trebuie. Rezultate garantate. Și material de făcut mișto pentru mine. Până una-alta, strângeți orice poze care vi se par interesante sau lipsite de sens. Și scrieți toate citatele pe care nu le-nțelegeți, dar care sigur spun ceva interesant. Vă voi învăța cum să le folosiți, așa că nu strică să le-aveti pregătite.

Anunțuri

0 Responses to “Cum să-ți faci un profil beton (partea I)”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: