Arhivă pentru Mai 2012

08
Mai
12

Omori orci 6 ore pe zi? Bravo, esti idiot!

Jocurile online sunt, in proportie de 95%, o insulta la adresa inteligentei. Le poti juca la 14 ani, la 30 de ani sau la 7 ani. Daca nu esti retardat sau, macar, nu esti destul de retardat incat sa uiti sa-ti inghiti saliva, e greu sa nu avansezi intr-un joc online tipic.

Si au un succes uluitor. Poti sa scoti orice prostie de joc si tot avea jucatori, atat timp cat:

1. are grafica OK;

2. are scene de lupta decente;

Povestea nu conteaza, oricum e cam aceeasi in toate: ceva cu razboi, fiinte ale raului care vor sa distruga/subjuge si eroi care vor sa opreasca fiintele raului. Esti pus in pielea unui personaj si treci la omorat. Si omorat. Si omorat. Misiunile sunt un pretext pentru a omori. Tot jocul e un pretext pentru a omori creaturi rele. Sunt cateva exceptii, dar n-are rost sa le joci daca nu planuiesti sa le acorzi macar o ora pe zi.

Un jucator invederat de MMORPG-uri a omorat mai multi mistreti, fazani, orci si goblini virtuali decat a omorat Hitler evrei. Ceea ce mi se pare normal: ia milioane de vieti virtuale, doar-doar o reusi sa le dea la schimb pe o viata reala. Nu prea-i iese, din pacate pentru el. Si din fericire pentru restul lumii, pentru c-ar fi tragic sa umble printre noi oameni capabili sa faca acelasi lucru iar si iar si sa numeasca asta “distractie”.

Acum, nu ma-ntelegeti gresit: si eu mai joc chestii cand vreau sa ma relaxez fara sa gandesc prea mult. Mortal Kombat 4 si World of Tanks sunt numai bune pentru asa ceva. Dar sa faci acelasi lucru 6 ore la rand si sa numesti asta “relaxare” vadeste un IQ destul de scazut incat sa-l incadrezi pe posesor in categoria primatelor.

Secretul e ca jocurile astea raspund unei necesitati tipic umane: aceea de a evolua. Sa ni-l imaginam pe Gigel, mare iubitor de MMORPG-uri, care petrece 6-7 ore pe zi jucandu-se. El stie, undeva in subconstient, ca va fi toata viata un nimeni si ca va reusi sa faca o chestie interesanta doar daca va gasi un mod spectaculos si cu totul original de a se sinucide. Sa exclame lumea: “Sfinte, nu m-as fi gandit niciodata sa ma mierlesc asa! Gigel asta trebuie sa fi fost un mare om!”. Ar fi si alte cai, dar el e prea prost sau prea lenes sau prea speriat de riscuri (sau toate 3) ca sa-ncerce. Cum il ajuta jocul?

Gigel devine altcineva cand se logheaza. Nu mai e Gigel, ci Valkirion, curajosul vanator aflat intr-o permanenta batalie cu fortele raului. Se bucura ca un copil tampit laudat ca si-a scris numele corect cand ii spune jocul c-a descuiat un achievement (a omorat 10 orci, a indeplinit 5 misiuni, a reusit sa-si puna un lant la gat fara sa se spanzure accidental), se simte puternic cand omoara un boss de nivel 25 (desi, in viata reala, ii pot lua taxa de protectie tiganusii de 10 ani din cartier) si simte c-a ajuns departe cand pune mana pe sabia lui Harababur, cu damage 250-300, +10 la agilitate si -50 la viata sociala. Afla secrete vechi de mii de ani si dezleaga mistere hotaratoare pentru soarta luptei dintre Bine si Rau, chiar daca-n fata tastaturii baleste de prostie. Gigel este repetent la viata, dar e un erou in lumea server-ului. Pentru el e suficient. Nevoia de a evolua este satisfacuta cand face level up. Nevoie de a face ceva interesant e satisfacuta cand se aventureaza in Pestera Disperarii Crescande, alunga Fantomele Oligofreniei Crunte si-l omoara pe Lordul Durerii Infinite.

Poate ca Gigel s-ar simti putin stingher dac-ar fi singurul care-si petrece viata intr-o lume ireala. Ar rade si drogatii de el cand l-ar vedea ca stie sa vorbeasca doar despre WoW, Metin si SilkRoad. Poate s-ar prinde ca n-are viata si ar reduce timpul alocat jocurilor cam la 20% (adica o ora, o ora si jumatate pe zi, iar asta cand are timp). Dar Gigel nu e singur. Exista zeci de mii de oameni ca el, entitati fara viata, dusmani aprigi ai raului virtual si renumiti ucigasi de monstri cu puterea liniei de cod. Gigel simte ca face parte dintr-o comunitate. Are prieteni care-i impartasesc pasiunea (nu ca altfel de oameni s-ar putea imprieteni vreodata cu el), cu care vorbeste despre cat de puternica e Securea Distrugerii Interminabile si care-l lauda ca si-a dus Skill-ul de Slaying la cel mai de sus nivel. Sunt fericiti in lumea lor si au impresia ca fac ceva spectaculos. Ce-i drept, au o pasiune.

Nasol va fi mai tarziu, cand Gigel se va trezi la crunta realitate si va constata ca:

1. singura forma de relaxare pe care o cunoaste e jocul, dar s-a plictisit si de el;

2. nu poate purta o conversatie mai lunga de 10 minute fara sa ajunga, intr-un fel sau altul, la jocuri;

3. are 25 de ani si e virgin;

4. n-a avut si nu are o viata in afara mediului virtual.

Posibil bonus: nu stie sa faca altceva decat sa se joace, motiv pentru care va ajunge sa aiba o slujba de cacat, care presupune sa stea toata ziua la birou si sa desfasoare o activitate suficient de repetitiva incat sa puna omorul violent si-n gandul lui Dalai Lama. Si nu pentru un an sau doi, ci cateva decenii la rand, ca Gigel n-are ambitii si nu e-n stare sa se faca remarcat in lumea reala.

Posibil bonus 2: o sotie la fel de proasta/urata/neinteresanta, pe care-o suporta pentru ca nu gaseste altceva mai bun si pentru ca si ea-l suporta pe el, evident, tot din lipsa de alternative.

Ca noua modalitate de relaxare, ca de jocuri video s-a plictisit, are urmatoarele alternative: bautul la carciuma, c-o suporta pe nevasta-sa dar prefera s-o vada cat mai rar, mersul la meciuri, nu ca i-ar pasa de echipa, dar sa aiba si el despre ce vorbi, sau pedofilia, despre care e recomandat sa nu prea vorbeasca. Oricum ii vine greu sa se exprime. In functie de posibilitatile materiale (aici conteaza dac-a primit primul bonus), Gigel poate dezvolta si o alta pasiune: jocurile de noroc, care sunt tot jocuri, dar ceva mai interesante, si-ti permit sa faci level up de la “salariu spart intr-o zi” la “dator la camatari” in cateva minute.

Bine, asta e un scenariu apocaliptic. Doar unii jucatori inraiti de MMORPG-uri ajung chiar in halul asta, iar cei care se joaca o ora sau doua pe zi (hai, mai mult in weekend) au toate sansele sa ramana normali. Dar jocurile online tot sunt, in proportie de 95%, o pierdere de timp.

Anunțuri