Arhivă pentru Octombrie 2011

05
Oct
11

Mirajul Occidentului (partea a III-a)

Dacă tot vorbeam despre mentalităţi, să lungim puţin discuţia şi să ne referim la atitudinea faţă de propria condiţie, bani, viitor şi muncă.

Ştiţi ce spun mulţi străini când vin pentru prima dată în România? Vă spun eu: „Uau, ce maşini aveţi voi! Parcă auzisem că nu prea sunt bani aici, dar, dacă vă permiteţi aşa ceva…”. Scurt şi la obiect. Chestia cu maşinile ilustrează foarte bine mentalitatea românească.

Pe scurt, de ce să stau în banca mea, să-mi iau ceva pe măsura posibilităţilor mele şi să-mi rămână nişte bani de investit sau de pus deoparte? Dacă mi-au picat în mână 15 mii de euro, îmi iau maşină de 15 mii de euro. E posibil ca, peste câteva luni, să n-am bani de piese de schimb şi s-o ţin în parcare, dar ce contează? O am. E a mea.

În general, nu ne place să ne vedem lungul nasului. Ce contează că eu nu ştiu ce-i aia inflaţie, sigur am o părere pertinentă despre cum am putea rezolva problemele financiare ale ţării. Ce contează că muncesc pe 5 milioane pe lună, vreau iPhone. Ce contează că nu sunt în stare să-mi scriu corect propriul nume, vreau un loc de muncă foarte bine plătit, că nu mă vând pe 10 milioane pe lună. Ce contează că joc WoW toată ziua, abia mai sunt în stare să leg 2 vorbe şi sunt gras ca un porc de la câte chips-uri arunc pe sub nas, femeile sunt curve că ies numai cu ăia cu bani sau care trag de fiare, nu cu mine. Şi aşa mai departe.

N-am vreo simpatie pentru Zoso, dar mi-a plăcut articolul ăsta. M-a dus cu gândul la o chestie pe care-am încercat în zadar s-o explic cuiva: dacă vrei să evoluezi, trebuie mai întâi să faci pace cu ceea ce eşti. Dacă vrei s-ajungi în situaţia de a-ţi permite să conduci un Audi (să conduci, nu să ai), trebuie mai întâi să conştientizezi că, deocamdată, nu-ţi permiţi. Poate ai primit o moştenire sau ai vândut un teren şi ai bani să-l cumperi. Peste câteva luni vei avea bani să-l întreţii şi să-i faci plinul? Nu? Atunci, dă-l dracu’ de Audi! N-ai încă destui bani. Ce-ai de făcut? Păi, să câştigi mai mult. Bun, de ce nu câştigi mai mult acum şi ce-ar trebui să faci ca să schimbi asta?

Sigur, e mai simplu să-ţi cumperi ceva scump şi să-ţi crească inima că ai, când îl ţii în parcare. Mda, vecinii te văd ocazional la volanul maşinii, aşa că eşti bazat. Da, n-ai Internet pe iPhone, dar ai iPhone. Dă bine să-l scoţi din buzunar. Eşti pe val.

Şi ajungem la bani. Acum, nu sunt eu cel mai calculat om şi nu câştig cine ştie cât, dar sunt câteva chestii pe care nu le-aş face niciodată. Unul ar fi să dau un salariu şi jumătate pe un telefon. N-am nevoie de ceva atât de scump. Dacă vreau Internet pe telefon, există şi altele mai ieftine. Un alt lucru pe care nu l-aş face este să adopt idei de stânga şi să-ncep să mă plâng că nu mi se dă cât trebuie şi bogaţii nu vor să-mpartă cu mine. Primesc cât merit. Dacă mi se pare că merit mai mult, cer mai mult sau plec în altă parte. Dacă vreau mai mult, îmi găsesc şi alte surse de venit. Cât despre bogaţii care-ar trebui să-mpartă cu săracii, pot spune doar că, dac-ai adoptat ideea asta, eşti un mare idiot. Şi o scursură.

Obsesia de-a avea „măcar un lucru scump” şi ideea că trebuie să ni se dea cât avem nevoie ne omoară. S-ar putea spune că sunt reminiscenţe ale perioadei comuniste, dar, din moment ce au trecut mai mult de 20 de ani de la Revoluţie, avem şi noi o problemă. Sigur, e simplu să spui că trebuie să-ţi dea statul, ca să stai la cârciumă şi să-l înjuri că nu-ţi permiţi decât un amărât de Logan din ajutorul de şomaj. Pentru că aşa merg lucrurile: din ce-i dai, prostul crede că i se cuvine. Tot aşa de simplu e să-ţi iei o plasmă cu diagonală cât poarta de la handbal şi să pui pe ea o folie, să n-o zgârie bucăţile de tencuială care se-ncăpăţânează să se desprindă.

Sigur, majoritatea chestiilor scumpe şi inutile pentru cumpărător se iau pe credit. Uite cum e chestia cu creditul: dacă respectiva achiziţie îţi va aduce un plus de confort, te va ajuta să-nveţi ceva sau să faci mai mulţi bani, s-ar putea să merite. Dacă nu, nu. Una e să iei un calculator în rate, alta e să iei un sistem Home Cinema în rate. Nu, faptul că vezi filme ca la cinematograf nu-nseamnă un plus de confort, ci un moft. Dacă nu-ţi permiţi, adică. Dar, dacă vrei să iei un credit de 1500 de Euro şi să dai înapoi 3000 ca să-ţi satisfaci un capriciu, e treaba ta.

Şi, dacă tot iei pe credit, de ce te-ai deranja să citeşti contractul? Dă-l dracului! Şi peste un an te plângi că te fură băncile. Nu te fură, totul era în contract. Dacă nu te pricepi, iei pe cineva care are cât de cât habar, îi dai o sticlă de vin şi-l rogi să vină cu tine, să-ţi explice tot ce e-n contract. Şi-l stresezi cu-ntrebări pe consilierul de la bancă. Pentru asta e el acolo. Dar, dacă nu te deranjează să descoperi pe parcurs  că plăteşti 6 comisioane despre care habar n-aveai…

Acum, serios: crede cineva că Germania a ajuns unde e pentru că nemţii nu-şi cunosc locul, sparg bani pe prostii şi caută să epateze cu lucruri pe care nu şi le permit? Adică, pe bune, ţara aia a ieşit devastată din 2 războaie mondiale. Trebuie să fie o diferenţă pe undeva, nu?

Şi, dacă vrea cineva să spună că politicienii au făcut diferenţa, îl/o sfătuiesc să-şi scoată şiretul sau cureaua şi să se spânzure.

Anunțuri