Arhivă pentru Septembrie 2011

21
Sep
11

Mirajul Occidentului (partea a II-a)

Plecăm sau nu? Hai, că e simplă viaţa în Vest. Sunt mai mulţi bani, eşti tratat aşa cum meriţi şi, oricum, România e de căcat. Şi stai şi te uiţi pe pereţi şi te gândeşti la cât de frumos ar fi fost să te naşti în Austria.

Mă-ntrebam zilele trecute cu ce exemple aş putea ilustra articolul ăsta. Şi mi-a fost servit unul ieri: un el şi o ea, cam de vârsta mea, pe stradă. Ea spunea ceva, n-am înţeles ce, la care el a replicat: „Daaa, sunt oamenii altfel afară!”, după care, tacticos, a scos ultima ţigară şi a aruncat pachetul. Pe jos. Cu un coş de gunoi la 2 metri de el. Citește în continuare ‘Mirajul Occidentului (partea a II-a)’

12
Sep
11

Mulţi se ceartă, puţini o fac bine

Până-ncep să demolez visuri în care plecăm cu toţii în Occident, mă amuz puţin cu ce mai citesc pe Facebook. Şi nu doar acolo. Şi trag câteva concluzii.

Oamenii nu ştiu să trateze situaţiile care implică o oarecare încărcătură emoţională. În consecinţă, ajung să se facă de râs cu argumente şi reacţii imbecile. Sau, cel puţin, asta văd eu, uitându-mă de pe Olimp.

Trolling-ul nu e un motiv de război

Sau ce mai e considerat trolling. Aţi observat că, mai nou, dacă scrie unul o tâmpenie şi-i spui că e tâmpenie, te face troll? Şi vrea să te şi pună-n banca ta. Uite câteva reguli de bun-simţ:

– dacă ţi se pare că vrea doar să strice atmosfera, nu-l bagi în seamă;

– dacă nu te atinge ce spune, nu risipeşti sute de caractere ca să-l ataci;

– dacă vrei să-l maimuţăreşti, nu-ncepi să-njuri de nebun când el înjură doar ocazional; înţeleg să exagerezi unele trăsături de caracter sau ticuri, dar ce-i prea mult strică.

Multe „argumente” au tăiş dublu

Văd că s-a răspândit o remarcă pe care unii o consideră argument: „şi mai e şi plătit ca să facă asta”. O fi ironic că X e plătit ca să bea bere şi să se uite după femei, dar asta nu-l face idiot. S-ar putea chiar să-l facă mai deştept decât tine: el face ceva uşor şi care-i place şi primeşte bani. Tu te poţi lăuda cu asta?

Uneori trebuie să separi ideea de om, dar unii sunt prea proşti pentru asta

Şi intră-n scenă magnifica frustrare. „Ăla zice asta pentru că e un frustrat” nu e un argument împotriva celor spuse de ăla. Să zicem că eu scriu un articol în care demonstrez că Hugh Hefner este pedofil. Ataşez şi un filmuleţ în care fute o puştoaică. Nu contează că eu sunt un virgin urât şi orice femeie ar prefera să se călugărească decât să iasă cu mine. Ideea este alta. Dacă mă combaţi spunând că sunt frustrat, eşti un imbecil. Şi Hugh Hefner este în continuare pedofil.

Bine, mulţi oricum nu-nţeleg cum e cu frustrările. Aveţi mai multe informaţii aici şi aici.

Caragiale râde şi cu fundul de „satira” de azi

Dacă vrei să ironizezi/ataci pe cineva şi să fii subtil, e destul de simplu să te iei de o categorie în care se-ncadrează. Dar fă-o inteligent. Nu bombarda cu detalii care n-au legătură cu persoana în cauză.Vrei să-l ataci pe Torje scriind despre fotbalişti? Ştiu că unii sunt beţivi şi Mutu a tras cocaină, dar e irelevant în cazul de faţă.

Pe de altă parte, dacă tot vrei s-ataci pe cineva, fă-o! Nu văd de ce ne-am feri sau am face-o pe deştepţii, finuţii şi ironicii. Crezi că merită să-i dai, dă-i să sară! Şi nu eşti finuţ când scuipi înjurături, chiar dacă vrei să dai impresia că imiţi pe cineva.

Simţul umorului şi mitul egalităţii

Andrei Manţog zice că femeile n-au umor. Dacă stau să mă gândesc, mulţi oameni n-au umor când începi să faci mişto de ei pe chestii care-i ating într-un fel sau altul. E clasic exemplul cu tipa care nu e sigură dacă e grasă, plinuţă sau slabă şi sare-n aer când faci o glumă din care s-ar înţelege că e grasă.

Oricum, voiam s-ajung la altceva: dă-i de-nţeles unei femei că nu-i apreciezi inteligenţa sau că locul ei ar fi la cratiţă, sau măcar fă o glumă pe tema asta, şi va-ncepe o discuţie idioată despre egalitate, rolul femeii în istorie, mentalităţi învechite, bărbaţi care se tem de femei deştepte şi tot restul. Chiar dacă este clar că glumeai. Că femeia, în majoritatea cazurilor, deşi urlă că e egală cu bărbatul, simte nevoia să şi demonstreze asta. Sau să-şi demonstreze.

Gusturile se discută, dar cui îi pasă?

Mie poţi oricând să-mi spui că muzica rap e de căcat. Nu m-aştept să argumentezi. E o situaţie în care argumentele nu sunt necesare. Şi, oricum, nu cred că mă interesează, pentru că sunt subiective prin excelenţă. Ţie nu-ţi place, mie-mi place şi asta e.

Alţii se supără când le spui că filmul lor preferat e o tâmpenie sau că soliştii lor preferaţi ar merita să fie spânzuraţi. Că n-ai gusturi, că ei vor argumente, că vrei doar să te dai interesant. De fapt, vor argumente pentru că sunt convinşi că le vor putea demonta. Dacă, totuşi, nu reuşesc, vin cu o remarcă idioată, spusă pe un ton împăciuitor sau exasperat: „gusturile nu se discută”. Nimic nu se discută când nu mai ştii ce să spui.

Unii sunt prea proşti ca să-ţi pese de susţinerea lor

Întotdeauna există oameni gata să te sprijine într-o ceartă. Problema este că, de obicei, o fac pentru că-l urăsc pe adversarul tău sau pentru că poziţia ta e cea mai sigură pentru ei. Şi de multe ori sunt proşti şi intervin cu atacuri la persoană sau caterincă de 2 bani.

Lumea e ciudată.

Corina, se aude?

05
Sep
11

Mirajul Occidentului (partea I)

Vlad a scris acum o vreme un articol care m-a pus puţin pe gânduri. M-am gândit la viaţă, la viitor, la cum trece timpul şi altele asemenea. Bine, bănuiesc că la aşa ceva se gândeşte multă lume. Mi-au atras atenţia 4 versuri din traducerea celei de-a doua strofe:

Criza a trecut și pe aici

Nu am forță să te mint

Tu, care vrei o viață mai bună,

Dar aici ce viitor ai?

Pe-astea ar trebui să le citească toţi puştii (ca vârstă sau gândire) care visează să plece-n Occident. Am auzit toate motivele, dar le rezum: se câştigă mai mulţi bani, eşti respectat, e viaţa mai uşoară. Şi supremul „oriunde e mai bine ca-n România asta de căcat” (adică inclusiv în Iran şi Mexic, bănuiesc).

Ăsta e mirajul Occidentului: câini cu covrigi în coadă, străzi pavate cu aur, lapte şi miere. Un adevărat El Dorado.

Din păcate pentru visători, lucrurile stau puţin altfel. Vom analiza în următoarele articole. Bănuiesc că vor urma 3 părţi.