26
Iul
11

Darie Ducan, un poet contemporan

Voi ştiţi cine e Darie Ducan? Nici eu n-am ştiut până zilele trecute. Faptul c-am aflat că există a fost un şoc.

Să vă spună el cine e:

Vreau să cred că sunt un poet al dracului şi al lui Dumnezeu deopotrivă, un om cu o tarabă care vinde creier ca vată de zahăr în parcul unde se dau pe role Istoria lui Călinescu şi Istoria lui Manolescu. Dar mai ales cărţile de carne, alea, sângeroasele pentru care au crăpat ochi şi au apărut băşici la mâini unora şi, apoi, când şi-au mângâiat iubitele, acestea le-au spus – Ce mâini de ţăran ai!

Sunt un om care scrie şi are ambiţii puţin mai mari ca Balzac şi care cred că tot o va răzbi cât un Cârlova. Sunt un aprig consumator de hârtie, un animal care papă coli A4, cheltui pentru aceasta mai mult decât unii pe ţigări. Până la urmă tot despre fumuri e vorba.

Cine să spun că sunt? Cel din cărţile mele, mai bune sau mai proaste, cel de pe stradă, cel care scrie la biblioteca de la Litere la masa 42. Cel netuns uneori pentru că părul i se termina într-un vers, neras pentru că l-a certat cândva un poet pentru asta, cel timid, cel rău, cel nedrept, cel afurisit, cel…ălalt. Sunt un om a cărui cam singură treabă pe lumea asta este să scrie dar care face mai mult altele ca să aibă despre ce să scrie. În parcul despre care spuneam, deocamdată am doar bani să îmi cumpăr ceaţa de a nu şti exact cine sunt.

De aici. Citiţi şi restul, să vedeţi ce bine le zice.

Aţi înţeles? E greu să spui „Salut, sunt Darie, scriu prostii, mă cred talentat şi merit să fiu spânzurat cu sârmă ghimpată.” sau „Nu ştiu, că sunt boem.”, că asta ar spune orice om cu simţul ridicolului mai dezvoltat decât creierul unei găini. Nu, hai s-o ardem hiperartistic: „Sunt ceva între Shambala şi metastază, un fel de reptilă animată care gândeşte eter şi expiră globule, un pahar de lumină într-un şifonier de la marginea vârfului unei maree de a simţi.”. N-a zis asta, dar îl cred în stare.

Ce face Darie? După cum v-aţi dat seama, scrie. Mult. De 2 ori mai mult decât respiraţi voi şi de 10 ori mai mult decât gândeşte el. Mă rog, a avut dreptate când a făcut comparaţia aia: e vorba de fumuri. Bănuiesc că de crack, în cazul lui.

Dacă vreţi să râdeţi sau să faceţi stop cardiac, intraţi pe blogul lui şi citiţi-i ororile poeziile. Eu n-am găsit un fragment care să-i ilustreze în întregime înapoierea mintală, dar, dacă există un absolut al imbecilităţii, baiatul ăsta l-a atins. De fapt, el este noul absolut. E o entitate la fel de lipsită de sens ca poeziile pe care le borăşte. Poţi să fii un geniu cu 5 grame de cocaină la bord şi să nu te prinzi ce căcat a vrut să transmită.

Mai grav e că unii consideră că el valorează ceva. Există, undeva într-o grotă, câteva creaturi care-i privesc textele şi se gândesc că e deştept. Nu pentru că le-ar găsi vreun sens, ci pentru că le dau ei un sens şi asta-i face să se simtă bine. Artişti, aproape. „Vai, am interpretat nişte flegme, ce tare sunt! Şi ce tare e Darie Ducan, că mi-a dat ocazia s-o fac!”.

Cred că-ncep şi eu să scriu elucubraţii din astea sinistre. Le public pe un blog şi aştept să vină câţiva proşti să saliveze de admiraţie. Scriu ceva chiar acum.

Încape masa

disperării biologice, metastază în fum de

cer şi stea, poleite cu un pinguin 

trist

şi sunt existent vizibil căci acum 

poţi să ştii, dar nu vezi dincolo

de lemn

Nu mi-a luat mai mult de un minut să scriu strofa asta, dar îmi place: e o aberaţie din toate punctele de vedere. Bine, nu cred că m-ar invidia Ducan c-am gândit-o primul, are el altele şi mai şi. Dar câteva gemete admirative tot smulg cu ea.

Cred c-am găsit un motto pentru Darie: „Eu sunt spart tot timpul”.

Anunțuri

15 Responses to “Darie Ducan, un poet contemporan”


  1. Iulie 27, 2011 la 5:49 pm

    Nu vezi dincolo de lemn :))
    Quite wrong musiule…quite wrong. Also, de ce te iei de gagicul lui Lulu? :))

  2. 4 RoleModelu
    August 20, 2011 la 7:37 am

    Am făcut Litere și totuși nu am întâlnit niciodată dejecția asta de hipopotam sifilitic. A, da, că n-am intrat niciodată în bibliotecă. Dar îl caut, că mai am de dat licența.

  3. 6 RoleModelu
    August 29, 2011 la 10:54 am

    Se face. ”Una”, adică o bucată de bordură, presupun.

  4. 8 RoleModelu
    Septembrie 5, 2011 la 11:08 am

    De Hannah Montana, de elefant, de Saturn.

  5. 10 Lupul verde
    Noiembrie 9, 2013 la 1:07 pm

    Dat-i pace omului, ca-i (idiot)pardon! Destept ca tac-su!

  6. 11 Alejandro Romario
    Februarie 20, 2014 la 9:45 am

    Eu nu stiu cine-i darie ducan. Il stiu pe ta-su si-mi ajunge!

  7. Mai 31, 2014 la 2:09 pm

    :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: