18
Iul
11

N-are rost

E plină lumea de oameni care nu acceptă că pot greşi. Genul de oameni care te contrazic până-n pânzele albe (cu argumente fragile, în general) şi, dacă simt că nu mai au ce spune sau le serveşti un argument irefutabil, se retrag în tăcere. Şi rămân supăraţi până faci un compromis cu tine însuţi/însăţi şi faci primii paşi spre împăcare, moment în care nu uită să-ţi mai arate o dată că i-ai supărat. Sau până se plictisesc.

Nu sunt de părere că orgoliul este rău. O doză sănătoasă de respect de sine şi mândrie nu strică nimănui. Totul este să fie sănătoasă, nu exacerbată, altfel ajungi să-ţi faci inutil sânge rău şi să te montezi împotriva lumii. Sau să porţi dialoguri de tipul:

– Păi tu erai supărat.

– Nu, dar am văzut că nu vrei să vorbeşti şi-ţi respectam tăcerea.

– Ştii ceva, dacă vrei să fii supărat, e treaba ta. 

Nu e o tragedie să greşeşti. Atitudinea faţă de greşeală face diferenţa. Iar când încerci să compensezi cu orice preţ anii de compromisuri cu propria persoană prin ambiţie prostească în interacţiunea cu ceilalţi, procedezi complet greşit. În primul rând faţă de tine.

Eu am renunţat la dorinţa de a-i face pe oamenii aceştia să-nţeleagă că perspectiva lor nu e singura. Există moduri mai utile de a-mi consuma energia. Voi?

Anunțuri

0 Responses to “N-are rost”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: