15
Iul
11

Tolerat şi iritant

Oricât ar încerca ONG-urile să ne convingă de contrariu, România este o ţară tolerantă. N-am ajuns să legalizăm căsătoriile între homosexuali (care, oricum, mi se par un moft), dar nu-i batem pe stradă. Dacă ne spune cineva că este homosexual, în majoritatea cazurilor tot vom bea o bere cu el. Stăm mai bine decât în urmă cu 10-15 ani.

Dar, pentru că trăim într-o perioadă în care corectitudinea politică ne obligă să spunem „persoană supraponderală” în loc de „gras”, s-a ajuns ca toleranţa să nu mai fie înţeleasă ca acceptare. Că nimeni nu vrea cu adevărat să fie doar acceptat. Asta-nseamnă să nu mă deranjeze că respirăm acelaşi aer. Miza este admiraţia: să fiu mulţumit că respirăm acelaşi aer. Şi să am grijă să nu spun ceva care, printr-o interpretare la care nu m-aş fi gândit într-o mie de ani, să te deranjeze.

Haideţi să ne trezim la realitate: minorităţile sunt minorităţi şi gata. Majoritatea este majoritate. Ca majoritar, n-am chef să mi se bage pe gât stilul de viaţă sau culoarea altuia. Sau să-l respect pentru că e diferit. Sau să-l suport când dă din coate ca să se bage mai în faţă, că acum nu-i mai ajunge să fie tolerat: vrea să fie iubit. Eventual, încurajat.

Cel mai bun exemplu: paradele gay. Sunt inestetice, pe alocuri scârboase, enervante, stupide. Oricât am încercat, n-am reuşit să le-nţeleg scopul. Sau cum se-mpacă parada cu ideea de normalitate pe care-ncearcă ONG-urile pline de idioţi s-o promoveze. OK, eşti normal; de ce simţi nevoia să spui că eşti mândru că eşti diferit?

Totuşi, dincolo de ipocrizie şi estetică, o astfel de paradă nu deranjează, în adevăratul sens al cuvântului, pe nimeni. Problema reală apare în momentul în care o minoritate primeşte drepturi suplimentare. Locuri speciale în învăţământ pentru ţigani? Vreau şi eu locuri speciale în baruri pentru minoritatea Teo. Copiii rromi vor să meargă la şcoală? Să meargă! Cine nu le dă voie? E ceva ieşit din comun ca nişte copii să meargă la şcoală?

Discuţiile despre integrarea minorităţilor sunt pierdere de timp. Ar fi trebuit să se integreze până acum (bine, unii au făcut-o, dar eu generalizez din comoditate), din moment ce reprezentanţii lor sunt oameni ca toţi oamenii. Dar nu asta e important, ci un detaliu în general trecut cu vederea: nu poţi integra un om dacă el nu vrea să se integreze. Iar dacă vrea, îşi poate schimba atitudinea şi fără să fie ţinut de mână în timpul ăsta.

Anunțuri

1 Response to “Tolerat şi iritant”


  1. 1 RoleModelu
    August 20, 2011 la 7:15 am

    Dar nici ție nu-ți plac homosexualii!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: