10
Aug
10

III. Păi, frate… o legalizăm?

În anii trecuţi se vorbea despre legalizarea drogurilor uşoare, în special a marijuanei. Se mai vorbeşte şi acum, dar mai puţin. Drogurile legale au schimbat multe, dar nu destule încât să nu mai existe nimeni care să ceară legalizarea ierbii adevărate (câţiva susţin c-ar fi bine să se legalizeze toate drogurile, dar azi ne referim la marijuana).

Am auzit păreri conform cărora ar fi o problemă foarte sensibilă. Nu este adevărat. Dacă-ţi pui puţin mintea la contribuţie, îţi dai seama că principala piedică este părerea generală cu privire la droguri: sunt rele. Da, în România se fumează şi se bea pe rupte, dar tutunul şi alcoolul, chiar dacă omoară mult mai mulţi oameni decât heroina, au un avantaj: sunt droguri acceptate de societate.

De obicei, un beţiv violent este privit cu mai multă îngăduinţă decât un tip fumat, dar paşnic (şi, în general, cei care fumează iarbă sunt de-a dreptul simpatici). Pentru că „drogatul” este văzut ca un potenţial pericol pentru societate: va ajunge să dea-n cap pentru droguri, va ajunge să vândă, îi va influenţa pe alţii; în acelaşi timp, beţivului i se găsesc multe circumstanţe atenuante: nivelul de educaţie, viaţa grea pe care o duce, problemele sentimentale, problemele psihice, căldura. Nu e corect, dar asta e situaţia.

În aceste condiţii, legalizarea oricărui drog ar echivala cu sinuciderea electorală. Pentru că românii asociază drogul cu dependenţa, care duce la comiterea de infracţiuni. Şi acum văd în spatele clasei câţiva elevi care se ridică să-mi spună că marijuana nu creează dependenţă.

Ei, aici e şmecheria: dacă militezi pentru ceva, trebuie să câştigi mulţi oameni de partea ta. Iar asta se face în 2 moduri:

1. demontând afirmaţiile potrivit cărora lucrul pentru care militezi este nociv;

2. prezentând avantajele lucrului pentru care militezi.

Nu prea reuşeşti aşa ceva purtând tricouri. Aş putea şi eu să port un tricou cu mesajul „Sinucideţi-vă în grup”, dar nu cred că m-ar asculta prea mulţi. Pentru că doar le spun să se sinucidă, nu le prezint motivele pentru care ar trebui s-o facă. Nu le demonstrez că sinuciderea este plăcută şi mai puţin dăunătoare decât viaţa sau că poate fi utilă pe termen lung, dacă ştii s-o comiţi cu măsură şi să te controlezi.

Cam aşa stă treaba cu iarba: puştani cu feţe de proşti şi/sau cu un comportament de i-ai bate doar pentru că au tupeul să-ţi consume oxigenul (generalizez, deci excepţiile sunt sfătuite să nu se simtă ofensate) afirmă cu toată convingerea că verdele TREBUIE legalizat. Păi, de ce? Pentru că aşa spun ei? Pentru că, la 18 ani, consideră că România n-are alte probleme mai importante? Pentru că le place s-o facă pe revoluţionarii? Să fim serioşi: nu se va întâmpla.

Există şi persoane care-ncearcă să promoveze adevărul despre plante. Pe site-uri, la stand-up comedy, în discuţiile purtate la o terasă. Şi au (cel puţin) un merit: au înţeles că lucrurile se fac pe rând. Întâi te educi pe tine, după aceea îi educi pe cei din jurul tău şi, într-un final, poţi obţine ceea ce-ţi doreşti. Aşa trebuie procedat atunci când ai de schimbat mentalităţi. Dar încearcă să-i explici asta unui puştan care-ţi spune, cu un zâmbet de imbecil întins de la o ureche la alta:

Frateee, deci io zic că ar trebui să fumăm legal, frate, pentru că… e marfă, frateee!

Şi, în momentul de faţă, proştii îi depăşesc numeric, în proporţie de cel puţin 2 la 1, pe cei care chiar au ceva pertinent de spus.

Deci, răspunsul la întrebarea din titlu este următorul: „Păi, frate… nu în viitorul apropiat.”. Dacă vă convine sau nu, e problema voastră.

Totuşi, propun ca în încheiere să lăsăm deoparte ambiţia şi teribilismul şi să fim puţin pragmatici: este atât de important dacă se legalizează sau nu? Să fim serioşi, lucrurile nu stau tocmai rău: se găseşte marfă mai mult decât acceptabilă, preţurile sunt şi ele acceptabile, iar domnii poliţişti nu fac exces de zel (excludem cazul în care eşti genul de vită care-şi face cuie pe stradă). Fumătorii sunt toleraţi. Dacă mă-ntrebaţi pe mine (ştiu că n-o face nimeni, dar îmi mângâi şi eu orgoliul), e suficient. Deocamdată, cel puţin.

Să nu uit: un tricou cu o frunză nu te face mai interesant, dar te poate face să pari mai prost decât eşti. Înţelegeţi ce vreţi.

Anunțuri

0 Responses to “III. Păi, frate… o legalizăm?”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: