04
Aug
10

II. Până la urmă, cum stă treaba cu drogurile?

De când a-nceput să se gândească şi la altceva decât vânătoare şi raiduri asupra tribului vecin, omul şi-a pus întrebări. Este absolut normal şi îmbucurător, pentru că, altfel, şi acum am face rost de mâncare cu suliţa. Este evoluţia care ne-a permis să trecem de la piatră la arc şi, ulterior, la AK-47. Mai puţin îmbucurător este că, mai nou, omul îşi pune mai mult întrebări tâmpite.

Întrebări precum „cine suntem şi încotro ne îndreptăm?” (la care răspunsul este simplu: suntem noi, venim din mamele noastre şi ne-ndreptăm spre mormânt) au fost înlocuite de alte întrebări, precum cea din titlu. Să-ncercăm să dăm un răspuns.

Pe scurt, drogurile (în accepţiunea pe care-o avem în vedere) sunt substanţe care influenţează procesele din creier. Tragi substanţa si creierul tău începe să se comporte altfel (da, şi alcoolul poate fi considerat un drog, dar azi îl excludem). Şi asta e toată ştiinţa pe care-o veţi vedea în articolul acesta, pentru că aveţi Google.

Cum arată o sesiune de tras droguri (când spun „tras”, citiţi „fumat, prizat, ingerat sau, dacă eşti idiot, injectat”)? În linii generale, cam aşa: tragi, începi să te simţi altfel, efectul ajunge la apogeu, efectul scade în intensitate, îţi revii.

Interesant este ce se întâmplă între momentul în care începi să simţi efectul şi momentul în care acesta dispare.

Ce au în comun cam toate drogurile este că te relaxează. Cel puţin teoretic, dar la asta revenim. Eşti plin de bunăvoinţă, totul ţi se pare OK, percepţia asupra mediului ambiant se modifică. Participi la discuţii sau te pierzi în lumea ta.

Spuneam că, teoretic, drogurile te relaxează. Ele sunt făcute ca să te relaxeze, dar există pericolul să te tripezi sau să te tripeze altcineva. În primul rând, mintea este mult mai sensibilă la autosugestie. Dacă-ţi imaginezi că-ţi este frig, ai şanse mari să-ncepi să simţi asta, chiar dacă-n cameră sunt 25 de grade. Şi lucrurile nu se reduc la asta: dacă-ţi imaginezi că oamenii din jurul tău vor să te omoare şi insisti puţin asupra ideii, vei începe să vezi semne foarte clare că nu mai ieşi viu de acolo. O privire, un gest brusc, o frază pe care tu o interpretezi aşa cum îţi dictează fixaţia pe care-ai făcut-o. În al doilea rând, mintea este sensibilă şi la sugestiile altora. Nu la „hai să cumpărăm suc”, ci la „băi, eşti urât cu spume”, care este, în mod evident, o glumă. Evident? Nu neapărat. Dacă nu ştii să-ţi controlezi gândurile şi emoţiile, s-ar putea să ajungi s-o crezi. Şi să te afecteze mai mult decât ar face-o în mod obişnuit. Funcţionează cam la fel ca în cazul autosugestiei.

Pe scurt: totul este între urechile tale. Am văzut pe net fraze precum „frate, praful X [drog legal] mi-a dat nişte tripuri de mi-a fost frică şi de umbra mea”. În realitate, praful n-a făcut altceva decât să-ţi crească sensibilitatea la diverse idei sau temeri (care ar putea veni inclusiv din subconştient), care, după aceea, ţi s-au fixat în minte. Te-ai tripat singur. Te-ai băgat într-un film din care n-ai mai ştiut să ieşi. Sau te-a băgat altcineva, voluntar sau involuntar. Ideea este că i-ai permis minţii tale s-o ia pe câmpii. Şi asta e o greşeală majoră, chiar dacă nu eşti drogat (bine, dacă eşti eu este ceva normal).

Cea mai mare caterincă pentru un drogat este că se consideră genial. Vede că, dacă roteşti robinetul, curge apă şi i se pare foarte interesant. Poate explica orice, chiar dacă n-are habar despre ce vorbeşte (da, fisiunea nucleară poate fi explicată prin influenţa sferelor de energie care acţionează la nivel macrouniversal şi la care el este conectat, pentru că, din punct de vedere al demiurgului, fiecare fiinţă vie este înconjurată de un câmp energetic, motiv pentru care Yoda avea dreptate când spunea că… înţelegeţi ce vreau să spun) şi îi place asta.

Mulţi spun că eşti mai carismatic şi poţi face nişte asocieri foarte inteligente când eşti spart. Băi, nu e aşa. Ai putea fi la fel de carismatic şi inteligent şi fără droguri, dacă te-ai relaxa puţin şi ai gândi mai mult. Drogurile nu-ţi dau ceva bun ce nu ai deja, doar te ajută să realizezi că ai potenţial.

Ce-ţi dau drogurile e senzaţia că ai nevoie de ele: „frate, eram foarte şmecher după ce-am tras… parc-aş mai trage puţin”. E o prostie şi consider că trebuie să fii bătut în cap ca să te droghezi până ajungi dependent. Dar ce ştiu eu? O fi caterincă să fii dependent, frate.

Ce faci când efectul începe să scadă în intensitate? Ai 2 variante: realizezi c-ai tras suficient sau o iei razna. Că mai vrei, că mai ai nevoie, că trebuie să explici, că ştii care e structura Universului şi altele asemănătoare. Dacă nu mai ai, te enervezi sau intri în depresie. Dacă are altcineva şi nu mai vrea să-ţi dea, considerând c-ai tras suficient (în general, ceilalţi îşi dau mai uşor seama în ce stare te afli), devii paranoic şi realizezi că toată lumea a tras mai mult decât tine.

Cum eviţi toate chestiile astea? În primul rând, stând departe de droguri. Dacă, totuşi, te roade curiozitatea, aminteşte-ţi că NU GÂNDEŞTI NORMAL. Nu poţi avea încredere în emoţiile din momentul acela, pentru că pot fi influenţate şi de un zgomot pe care l-ai auzit de afară.

Există şi droguri care-ţi provoacă halucinaţii. Subiectul este destul de sensibil, dar o spun pe scurt: pe lângă faptul că nu poţi avea încredere în emoţii, e bine să n-ai încredere în nimic din ce vezi în jurul tău. Deci, dacă observi că prietenei tale i-au crescut coarne şi se pregăteşte să te omoare cu un lansator de rachete, gândeşte-te că e posibil să ţi se pară doar. Nu sări s-o sugrumi.

Buuun, cam aşa stă treaba cu substanţele. N-am avut chef să tratez pe larg, cu exemple, dar cred că s-a-nţeles. Dacă nu, facem în felul următor: îmi luaţi nişte prafuri şi, după ce le trag, vă explic tot.

Data viitoare vorbim despre legalizare.

Anunțuri

13 Responses to “II. Până la urmă, cum stă treaba cu drogurile?”


  1. 3 RoleModelu
    August 18, 2011 la 6:29 pm

    Puteai să pui la zid și alcoolul, în caz că nu știi este considerat mai periculos decât iarba și x-ul.

  2. 5 RoleModelu
    August 20, 2011 la 5:25 pm

    O pulă, așa și destule chestii despre care ai vorbit aici sunt bune :))

  3. 7 RoleModelu
    August 29, 2011 la 10:51 am

    Și alcoolul e rău! Te contrazici de la un comentariu la altul :))

  4. 8 RoleModelu
    August 29, 2011 la 10:51 am

    Drog, drog, nu rău. ”Alcoolul e drog”. Căcat, nu mi-am terminat cafeaua.

  5. 10 RoleModelu
    Septembrie 5, 2011 la 11:05 am

    Și iarba e dovada supremă. Și e considerat drog.

  6. 12 RoleModelu
    Septembrie 12, 2011 la 11:38 am

    Vai, ce absurdă a fost discuția de mai sus. Și, da, câștig pentru că sunt la fel de absurd și insistent ca o femeie pe ciclu cu complexe de aspect, doar că eu o fac intenționat.

  7. 13 lucifer
    Ianuarie 15, 2013 la 8:52 pm

    Iarba e buna numai daca o fumezi rar..eu am ajuns dependent si acum sunt in pauza…nu am fost la spital nu am luat pastile sa ma las de asta…daca sti cum sa reactionezi nu patesti nimik….eu cand mam lasat am zis ca o iau razna :))) vedeam paranoia etc.. debea ast sa vina vara :)))Sa o iau de la inceput.. PACE!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: