Arhivă pentru August 2010

31
Aug
10

iv. Putem suprima traficul de droguri?

Scurt şi la obiect: nu în mod direct.

Cred că v-aţi prins cu toţii că, oricâte droguri şi oricâţi traficanţi ar captura Poliţia, pe străzi tot se găseşte marfă. N-are rost să vorbim despre pierderi calculate, despre corupţie şi despre prezervative pline cu prafuri, transportate în stomac de cărăuşi. Lucrurile astea se ştiu.

După părerea mea, lupta împotriva drogurilor nu se duce pe frontul corect. OK, tu capturezi câteva kilograme de cocaină/heroină şi arestezi nişte dealeri. În cazuri fericite, distrugi o reţea. Drăguţ, dar ineficient.

Pe termen scurt, preţurile vor creşte. Sunt mai puţine droguri şi/sau mai puţini distribuitori, deci oferta scade. Din păcate, Citește în continuare ‘iv. Putem suprima traficul de droguri?’

13
Aug
10

It’s on, Jason!

E vară şi sunt răcit. Şi, pentru că un necaz nu prea vine singur, necazurile fiind sociabile, constat cu tristeţe că încă mai am idioţi în lista de Messenger. Credeam c-am scăpat de ei ultima dată când am pus status „Dă-mi buzz şi-ţi dau ignore”, iar vitele au vrut să-şi demonstreze că sunt speciale sau au crezut că glumesc, dar m-am înşelat. Există o specie de idiot care nu iese-n evidenţă decât în momentul în care face ce ştie mai bine: te bate la cap cu problemele lui existenţiale/propaganda pe care-o face în stânga şi-n dreapta.

Am primit ieri următorul mesaj: Citește în continuare ‘It’s on, Jason!’

10
Aug
10

III. Păi, frate… o legalizăm?

În anii trecuţi se vorbea despre legalizarea drogurilor uşoare, în special a marijuanei. Se mai vorbeşte şi acum, dar mai puţin. Drogurile legale au schimbat multe, dar nu destule încât să nu mai existe nimeni care să ceară legalizarea ierbii adevărate (câţiva susţin c-ar fi bine să se legalizeze toate drogurile, dar azi ne referim la marijuana).

Am auzit păreri conform cărora ar fi o problemă foarte sensibilă. Nu este adevărat. Dacă-ţi pui puţin mintea la contribuţie, Citește în continuare ‘III. Păi, frate… o legalizăm?’

06
Aug
10

Semnul exclamă-tii

Tuturor ne place să ni se acorde atenţie. Să fim ascultaţi/citiţi, aplaudaţi, veneraţi. Sau, cel puţin, să se holbeze cineva la noi. E mai mult decât nimic.

Problema apare în momentul în care n-ai ceva interesant de spus. Cum dracu’ să fii ascultat cu atenţie când povesteşti despre peştişorul tău? E un peşte, băi! Am mai văzut. Şi, dacă al tău nu rezolvă ecuaţii, e puţin probabil să-mi stârnească interesul. Dar nu dispera, există speranţă şi pentru tine. Eu te voi învăţa cum să atragi atenţia.

Parcă te aud: „Dar, maestre, eu chiar n-am ceva interesant de spus. Şi lumea spune că sunt cam penal.”. Citește în continuare ‘Semnul exclamă-tii’

04
Aug
10

II. Până la urmă, cum stă treaba cu drogurile?

De când a-nceput să se gândească şi la altceva decât vânătoare şi raiduri asupra tribului vecin, omul şi-a pus întrebări. Este absolut normal şi îmbucurător, pentru că, altfel, şi acum am face rost de mâncare cu suliţa. Este evoluţia care ne-a permis să trecem de la piatră la arc şi, ulterior, la AK-47. Mai puţin îmbucurător este că, mai nou, omul îşi pune mai mult întrebări tâmpite.

Întrebări precum „cine suntem şi încotro ne îndreptăm?” (la care răspunsul este simplu: suntem noi, venim din mamele noastre şi ne-ndreptăm spre mormânt) au fost înlocuite de alte întrebări, precum cea din titlu. Citește în continuare ‘II. Până la urmă, cum stă treaba cu drogurile?’

02
Aug
10

Copiii din ziua de azi!…

Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar pe mine, în 80% din cazuri, mă cam lasă rece zâmbetul unui copil. Nu consider puii de om încântători sau fermecători. Sunt, la fel ca mine, nişte fiinţe care respiră. Cred că de-asta îmi vine să râd când aud pe cineva (în general, de sex feminin) vorbind despre cum se topeşte când vede un copil râzând.

Băi, e un copil şi atât! O fiinţă umană care încă nu e destul de mare încât să spui că e porc sau curvă! Citește în continuare ‘Copiii din ziua de azi!…’