28
Iul
10

I. cum s-a apucat copilul tău de droguri?

Luând o decizie care suna cam în felul următor: „trag şi eu câteva fumuri/liniuţe, doar n-o fi foc…”. Şi n-a fost. Sau a fost, dar numai la capătul joint-ului (n-o fi fumat crack, heroină sau metamfetamină).

Cuvântul „niciodată” este folosit prea des. De exemplu, mulţi părinţi sunt oricând gata să declare: „puişorul meu nu s-ar droga niciodată”. Optimism? Naivitate? Posibil. Prostie crasă? Lipsă de responsabilitate? Da, în cazul celor care exclud cu desăvârşire posibilitatea fără să aibă un motiv întemeiat.

Orice părinte cu puţină minte îşi mai avertizează, din când în când, copilul. Îl (apropo, folosesc masculinul din obişnuinţă; ce scriu este valabil şi pentru încântătoarele fiinţe mai mult sau mai puţin umane care nu sunt bărbaţi) întreabă dac-a fumat vreodată iarbă (e oarecum lipsit de tact să-l întrebi dacă s-a injectat) şi-i urmăreşte cu atenţie reacţia, îl sfătuieşte să fie atent cu cine umblă, să nu cedeze tentaţiei… ştiţi voi, sfaturi părinteşti. Există însă unii consumatori de oxigen care cred că este imposibil: „Copilul meu?! Copilul meu să se drogheze?! N-are cum! Nici n-ar avea rost să vorbesc cu el despre asta, pentru că… n-o face!”. Discutăm altădată despre atitudinea aceasta, pentru că ideea de azi este alta.

Sunt convins că toată lumea a auzit frazele „El, săracul, nu făcea aşa ceva, dar golanii ăia cu care umblă…” şi „Din partea lui stau liniştit(ă), dar pot eu să ştiu ce idei le-or veni prietenilor lui?”.  Stop! Lucrurile nu stau aşa.

Dacă Iisus îmi oferă heroină, refuz fără să stau pe gânduri. Nu contează că e Iisus sau cât de înălţător i se pare. Poate să insiste, să facă mişto de mine, să mă roage, să-ncerce să mă convingă sau să se dea peste cap, tot nu trag. Ştiu că este periculoasă (nu pentru că s-ar instala dependenţa de prima dată) şi nu sunt curios să văd cum o fi să mă sparg cu ea.

Pe scurt: nu mă poţi convinge să iau dacă nu vreau. E atât de simplu.

Anturajul are rolul lui, dar nu este factorul decisiv. Nu există „n-am avut ce face” decât în situaţia în care ţi se pune un cuţit la gât, iar asta nu prea se-ntâmplă. Sigur, există „n-am vrut să facă mişto de mine”, „ar fi crezut că mi-e frică” şi „am zis să văd şi eu ce e atât de tare”, dar slăbiciunea şi curiozitatea nu echivalează cu lipsa alternativelor. Sunt doar scuze. Deci, dacă X a tras, a făcut-o (şi) pentru c-a vrut să vadă cum e. Altfel, ieşea prin uşă şi tot nu se atingea de prafuri/plante. Dacă n-a tras, nu este exclus s-o facă în viitor. Nu din cauza prietenilor, ci (în principal) din cauză că, într-o măsură mai mare sau mai mică, ideea îi surâde. Şi de ce i-ar surâde o asemenea idee?

Orice s-ar spune, drogurile sunt tentante. Motive:

1. Sunt interzise (despre drogurile legale vorbim în altă zi, deocamdată să spunem doar că sunt interzise de societate). Dac-aş lăsa în parc un recipient cu mercur pe care să scrie „Ingerarea interzisă”, aproape sigur s-ar găsi cel puţin un cretin care să vrea să demonstreze ce rebel e (în fond, poate că n-ar strica s-o fac). Pe scurt: teribilism.

2. Cele 2 opinii dominante cu privire la droguri sunt diametral opuse: unii spun că-ţi distrug viaţa, alţii susţin că ţi-o schimbă-n bine. Există oameni care vor neapărat să afle adevărul. Pe pielea lor.

3. E la modă. Înainte era cool să fumezi iarbă, acum nu prea mai contează ce consumi. Principalul e să te spargi.

4. De când cu spice shop-urile, drogurile sunt accesibile (inclusiv din punct de vedere financiar). Pentru cocaină ai nevoie de intrare la un traficant şi de 300-400 de lei (din câte ştiu, cam atât costă gramul). Pentru un praf asemănător (uneori, mai tare) ai nevoie de cel mult 100 de lei şi de un magazin (sau de o conexiune la Internet).

5. Iluzia că, dacă sunt legale, nu sunt nocive. De fapt, legalele sunt mai nocive decât unele droguri interzise. Exemplu: cocaina are la bază extractul de frunze de coca; metamfetamina care se vinde legal este 100% sintetică.

6. Convingerea că TU nu vei ajunge dependent, pentru că te vei opri la timp. Deh, aşa am spus şi eu în urmă cu 8 ani, când am început să fumez (nicotina îmi promisese că mă va avertiza când sunt pe cale să devin dependent… nu s-a ţinut de cuvânt). Nu mai vorbesc despre cei care cred că drogurile legale nu creează dependenţă, întrucât mă irită ideea că astfel de erori pe două picioare îmi respiră aerul.

7. Campaniile împotriva consumului de droguri, despre care voi scrie pe larg într-un articol viitor, sunt de căcat şi, în general, gândite de idioţi (în unele cazuri, efectul lor poate fi opus celui scontat).

Ar mai fi şi alte motive, dar acestea primează.

Referitor la titlu: faptul c-am spus „copil” nu-nseamnă că tot ce-am scris nu se aplică adulţilor. Sau, în unele cazuri, bătrânilor. Drogurile n-au vârstă. Vorba lui Spike: „Dacă-i dau lu’ mă-ta un kil de coca, crezi că-l aruncă?”.

Ăsta a fost primul articol. Câte mai am? Patru? Piesă! După ce le scriu, plec într-o binemeritată vacanţă în Bolivia. Sau în Columbia. Vă aduc ceva de acolo?

Anunțuri

4 Responses to “I. cum s-a apucat copilul tău de droguri?”


  1. 1 Damnata
    August 4, 2010 la 12:58 am

    Ma gandeam ce tare ar fi in stanga sus sa scrie
    Teo citeste…Biblia!
    :))
    anyway, legat de subiect: http://www.youtube.com/watch?v=-vjJ2P5rqwo

  2. 3 Damnata
    August 4, 2010 la 12:59 am

    dreapta sus..

  3. 4 RoleModelu
    August 18, 2011 la 6:18 pm

    Din punctul meu de vedere, există un singur motiv pentru consumul iresponsabil de dava, cox, meth sau mai știu eu ce altceva: IQ mic. Chiar dacă ești dezinformat, chiar dacă îți zic tovarășii și o mie și una de alte ”chiar dacă”, dacă ești intelectual capabil să raționezi, te vei feri de ceva ce nu știi sau știi că există riscul să își facă rău.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: