Arhivă pentru Iulie 2010

28
Iul
10

I. cum s-a apucat copilul tău de droguri?

Luând o decizie care suna cam în felul următor: „trag şi eu câteva fumuri/liniuţe, doar n-o fi foc…”. Şi n-a fost. Sau a fost, dar numai la capătul joint-ului (n-o fi fumat crack, heroină sau metamfetamină).

Cuvântul „niciodată” este folosit prea des. De exemplu, mulţi părinţi sunt oricând gata să declare Citește în continuare ‘I. cum s-a apucat copilul tău de droguri?’

Anunțuri
26
Iul
10

Nouă ne place să ne spargem

În urmă cu nişte ani era la modă să fumezi iarbă. Era puţin mai greu de procurat, magazinele de legale nu apăruseră, iar cuvinte precum „prizat”, „injecţii” sau „coca” nu trezeau mari emoţii. Puştimea voia plante. Era destul de OK (vom vedea şi de ce).

Aşa cum sunt sigur c-aţi observat, lucrurile sunt puţin diferite acum (doar puţin… cam cât un sfert de gram). În primul rând, iarba nu mai este doar iarbă: iarba este iarbă şi diverse plante tratate cu chimicale. Efect asemănător, şanse mai mari să-ţi rupă capul (în sens negativ, de cele mai multe ori) şi iluzia că, dacă e legal, e benefic. În al doilea rând, nu-i pasă aproape nimănui că iarba nu mai este doar iarbă, pentru că iarba nu mai e la modă. Acum, prafurile sunt la putere.

Deci, să vorbim despre droguri, fie ele interzise sau legale (aşa cum am mai spus, dacă există oameni care susţin că produsele din Spice-uri nu sunt droguri, le doresc o moarte lentă şi dureroasă). Ne vom organiza puţin şi vom avea următoarele articole:

1. Cum s-a apucat copilul tău de droguri?

2. Până la urmă, cum stă treaba cu drogurile?

3. Păi, frate… o legalizăm?

4. Putem suprima traficul de droguri?

5. Cum prevenim consumul?

Nu, n-am de gând să fac o campanie împotriva drogurilor, aşa că nu vă aşteptaţi la afirmaţii de tipul „toate drogurile sunt rele”, „drogurile îţi distrug viaţa” sau „drogul X creează dependenţă de la prima doză”. În primul rând, nu mă plăteşte nimeni din bani publici ca să spun tâmpenii. În al doilea rând, avem cu toţii un creier (de fapt, două) şi putem decide dacă substanţele sunt bune sau rele.

În cel mai scurt timp vine primul articol.

09
Iul
10

Rămâi cu bine, scumpo

Am petrecut momente frumoase împreună. Momente lungi, liniştite sau furtunoase, romantice sau mai puţin. Momente pe care-mi doream să le prelungesc. Să le fac să se repete.

Am cochetat vreme îndelungată cu tine până să ajung să te cunosc cu adevărat. Îmi tot spuneam că nu e o problemă, că mă joc, că e amuzant. Ce-i drept, îmi plăceai. Apoi, am descoperit că ai darul de a vrăji uşor un om neatent. Aşa mi s-a-ntâmplat şi mie: fără să-mi dau seama, am ajuns să simt că am nevoie de tine. Să mă uit în jur, atunci când îmi lipseai, şi să te văd peste tot. Să văd cum alţii se bucură de ceea ce vreau şi eu.

Ca să fiu perfect sincer, ştiam de la bun început că, la un moment dat, voi ajunge să mă satur de tine. Că vei ajunge să-mi dăunezi. Au existat momente în care mă gândeam la tine şi mă-ntrebam de ce te mai ţin în preajmă. Mai târziu, reveneam la tine. Nu din slăbiciune, ci din cauză că nu-mi doream cu adevărat să te abandonez.

Încă n-ai ajuns să-mi dăunezi prea mult. Cu excepţia câtorva episoade, relaţia dintre noi a fost plăcută. Cu tine alături, mă simţeam mai bine în momentele proaste. Îmi alungam plictiseala cu ajutorul tău. Făceam planuri alături de tine. Mă gândeam la viitor şi nici măcar nu mă-ntrebam dacă vei fi acolo. Prezenţa ta devenise ceva de la sine înţeles.

Vezi tu, tocmai aici e problema: eşti o parte a vieţii mele şi n-am intenţionat niciodată să se ajungă la asta. S-a-ntâmplat. Din neatenţie, din cauză că n-am gândit mai mult, din cauză că nu m-am controlat atunci când ar fi trebuit. Şi din cauză că m-am programat să cred că te vreau şi că am nevoie de tine. Îmi cunosc mintea destul de bine, ştiu cum acţionezi: creezi un gol pe care tot tu îl umpli. Te-am lăsat s-o faci (ba chiar ţi-am dat o mână de ajutor) şi am ajuns să tânjesc după tine. Procesul este psihic, pentru că, în realitate, nu-mi aduci nimic bun. Şi situaţia asta trebuie să-nceteze.

De azi rupem orice relaţie. S-a terminat. Ştiu că, o vreme, mă voi mai gândi la tine. Ocazional, îmi voi dori să mai omorâm câteva momente împreună. Iar tu mă vei chema. Ma vei tenta. Îmi vei cere să mă mai gândesc, să-mi amintesc ce bine a fost cu tine. Cum mă trezeam cu gândul la tine şi cum îmi urai noapte bună. Ce bine ne stătea împreună. Doar noi doi, liniştiţi şi zâmbitori. Mă vei ruga să-ţi mai acord puţin timp. Doar puţin, cât să-mi amintesc cum era.

Dar vor trece 2-3 săptămâni şi te voi uita. Este inevitabil. După aceea, totul va fi la fel ca înainte. Înainte să te fac o parte a vieţii mele. Înainte să-mi bag în cap ideea că prezenţa ta ar fi benefică.

Dacă ne vom mai întâlni vreodată, va fi ceva pur întâmplător. Şi va rămâne la stadiul de întâmplare, pentru că nu mai ai efect asupra mea. Totul era în capul meu.

Citește în continuare ‘Rămâi cu bine, scumpo’

05
Iul
10

sistemul penitenciar… câteva idei

Nu este un secret că sistemul penitenciar din România se află la pământ. Şi, pe deasupra, costă de rupe. Citeam la un moment dat că un deţinut costă statul cam 2000 de lei pe lună, ceea ce este, după părerea mea, ENORM!

Aşadar, m-am gândit la câteva moduri în care detinuţii s-ar putea face destul de utili încât să justifice banii aceştia. Citește în continuare ‘sistemul penitenciar… câteva idei’

03
Iul
10

Vrea cineva să fie faimos?

Creştinii adevăraţi vor spune că sunt crud/rău/inuman, dar trebuie să recunosc că, uneori, este amuzant să vezi cum un prost o ia-n freză. Pentru că, în general, o ia dintr-un singur motiv: este atât de prost încât, dacă n-ar lua-o, ar încălca legile Universului.

Eşti atât de prost dacă:

1. instalezi orice program pe care-l găseşti pe orice site, doar pentru că-n fereastra aceea scria: „It is recommended that you install …”;

2. rulezi fişiere primite pe mail, eventual intitulate stealyourpass.exe;

3. trimiţi bani pe site-uri care-ţi promit că, la rândul lor, îţi vor trimite o trusă (!!!) care te va ajuta să devii milionar;

Exemplele ar putea continua, dar adevăratul scop al textului de azi este altul: să-l caracterizez pe omul acela atât de enervant, antipatic şi tâmpit încât, la simpla lui vedere, simţi că degetele tale vor să se-ncleşteze pe ceva. Şi să strângă.

Acest personaj întruneşte, în varianta mea, câteva caracteristici esenţiale.

1. Este în permanenţă nemulţumit de ceva. De la starea vremii până la un caz de nerespectare a drepturilor furnicilor în Sri Lanka. Dacă totul ar fi perfect, creatura asta ar găsi cusur perfecţiunii (de exemplu: „Ce nevoie avem noi de perfecţiune? Perfecţiunea asta este imperfectă, pentru că este perfectă. Ei, drăcia dracului!”).

2. Spune în stânga şi-n dreapta cât de greu se descurcă, dar umblă cu 2 telefoane la gât. Şi se plânge că nenorociţii ăia de la Cosmote îl fură la factură.

3. Vede hoţi în stânga şi-n dreapta. Întreţinerea e prea mare, deci se fură; trebuie să plătească factura la mobil, deci se fură; nu se dă nimic pe gratis, deci se fură. Cred c-aţi prins ideea.

4. Cum am spus la 2, spune în stânga şi-n dreapta cât de greu se descurcă. Nu e singurul lucru pe care-l spune în stânga şi-n dreapta, pentru că are multe de spus (despre alţii, în general). Dacă te-a prins (de exemplu, a intrat în liftul în care te afli tu, pentru că n-ai fost în stare să apeşi destul de repede nişte butoane), începe să-ţi povestească şi să se plângă… chiar dacă pe faţa ta se citeşte destul de clar lipsa de interes (urmată de iritare şi, dacă staţi amândoi la ultimele etaje, furie).

5. Se pricepe de minune să te pupe-n cur… dacă eşti de faţă. În caz contrar, e posibil să fii hoţ, proxenet, drogat, curvă sau, de ce nu, homosexual (pentru că, în viziunea personajului, aceasta este jignirea supremă).

6. Pozează-n sfânt/sfântă: toţi sunt curvari/curve, numai el/ea păstrează nealterate bunele moravuri. Şi-ncearcă să-şi bage orice musafir în casă fără să vadă vecinii.

7. Se plânge tot timpul. Asta urăsc cel mai mult. I-aş strânge de gât pe oamenii care văd doar părţile neplăcute ale vieţii sau, dacă n-au destulă dramă, inventează. Îşi găsesc motive să-şi plângă de milă şi, atenţie, să se compare cu alţii. Şi să demonstreze că n-are nicio vină. Ăla are bani, deci a furat. Aia arată bine, dar e curvă. Aia are o relaţie fericită, dar e cuplată cu un fraier. Pe ăla-l plac femeile, dar şi tu ai fi la fel dac-ai avea tupeul lui.

8. Este prost de bubuie. Poţi să-i explici 3 ore că Dunărea se varsă-n Marea Neagră şi el tot va susţine că, de fapt, se varsă-n Atlantic. Şi, dacă-i arăţi pe hartă că n-are dreptate, o va lua personal şi va aştepta cu sufletul la gură să faci cea mai mică greşeală, pentru a spune, ironic, că te credea mai deştept. Fără să ia-n calcul faptul că varianta lui a fost mult mai departe de adevăr decât a ta.

După părerea mea, orice persoană care-ntruneşte măcar dintre aceste caracteristici ar trebui trimisă-n rezervaţie, pentru că are darul de a strica orice mediu în care pătrunde. Sau, mai rău, de a-i influenţa pe alţii (pentru că, în general, prostia crasă şi răutatea îţi dau o siguranţă de sine pe care unii o pot lua drept inteligenţă sau carismă).

Acestea fiind spuse, sugerez să punem mână de la mână şi să cumpărăm multă (dar multă) untură de peşte (dezgustător, dar citiţi până la capăt). Apoi, fiecare va aduce una sau două persoane care se-ncadrează în ce-am scris mai sus. Urcăm frumos în tren, mergem la mare, legăm persoanele aduse, aruncăm untură pe ele şi le abandonăm pe plajă. Apoi, ne retragem undeva la umbră şi filmăm petrecerea pescăruşilor. Când ne-ntoarcem acasă, punem filmuleţul pe Youtube. Cu efecte, coloană sonoră, tot tacâmul.

Pariem c-ajungem repede la 1 milion de vizualizări?

02
Iul
10

Teo, tu eşti narcisist?

Corina a făcut o clasificare destul de interesantă (şi corectă, cred eu) a narcisiştilor. După părerea ei, există 2 categorii de narcisişti:

1. cei care sunt, realmente, frumoşi, ca atare au toate motivele să se adore

2. idioţii cărora e de-ajuns să le spui de două ori că sunt drăguţi şi încep să se vadă subit  într-o cu totul altă lumină

Ooook, eu în ce categorie intru? Pentru că, dacă nu v-aţi dat seama, sunt puţin narcisist (sau puţin mai mult, când am chef să enervez pe cineva) Citește în continuare ‘Teo, tu eşti narcisist?’