Arhivă pentru Februarie 2010

14
Feb
10

Ma abţin, scumpete

Dragi urmaşi ai lui Adam, ştiţi care e cea mai mare prostie pe care-o puteţi face când o femeie vă-ntreabă dacă o altă femeie este mai frumoasă decât ea? Să-i daţi un răspuns afirmativ sau negativ. Un lingău/disperat va răspunde întotdeauna printr-un „nu” hotărât. Un altfel de specimen de sex masculin va fi sincer. Oricare din aceste posibilităţi denotă disponibilitate pentru discuţii lungi (şi, de cele mai multe ori, cretine) sau lipsă de experienţă.

Să vă explic: în majoritatea cazurilor în care o femeie pune o astfel de întrebare Citește în continuare ‘Ma abţin, scumpete’

Anunțuri
12
Feb
10

Ne-au interzis Special Gold-ul

Alături de alte plante şi substanţe. Sunt nocive, provoacă dependenţă, au murit unii, au ajuns alţii la spital.

Am auzit o groază de păreri cu privire la asta. Nu m-a interesat în mod deosebit toată nebunia, dar mă enervează că foarte mulţi spun că măsura Guvernului este lăudabilă. Pentru că măsura asta e un mare, dar foarte mare, bullshit.

Ştiţi ce sunt produsele (mai nou) interzise? Citește în continuare ‘Ne-au interzis Special Gold-ul’

07
Feb
10

Nu suntem prieteni atât de buni

Nu-mi plac oamenii care presupun că, dac-am băut o bere împreună, suntem prieteni.

Întâlnesc, ocazional, câte un puştan (ca vârstă sau ca mod de a gândi) care, după ce vorbim o jumătate de oră sau râdem puţin împreună, începe să mă trateze ca pe un vechi cunoscut: „coaie”, „bă, să mori tu!”, „hai, coaie, du-te-n pula mea!” şi alte formule asemănătoare. Nu e recomandat să mă iei aşa dacă nu vrei să mă enervezi.

Unii oameni, deşi mă cunosc de mai mult timp, nu-şi permit să-mi vorbească astfel. Nu m-ar deranja s-o facă (nu în exces, desigur), dar ei consideră că trebuie să aibă o limită. Mă comport la fel. Ne respectăm reciproc şi nu presupunem că, dacă suntem prieteni (sau aproape), trebuie să ne-njurăm în glumă. Alţii o fac, pentru că şi în cazul lor funcţionează reciprocitatea: le permit, îmi permit.

Dar, dacă nu ne ştim de mai multă vreme şi/sau n-avem nimic în comun (sau avem foarte puţin), exprimările de la scara blocului nu sunt potrivite. Dacă te tratez cu respect, am pretenţia să mă tratezi la fel.

06
Feb
10

Toţi au dreptul la o părere (I)

De-a lungul carierei mele de afemeiat (conform gurilor rele) am cunoscut diverse tipuri de fete (ca să nu le spun „femei”, că unele se simt ofensate). De fapt, cred c-am cunoscut cam toate tipurile. Şi am asistat/participat la multe discuţii despre femei şi bărbaţi. Şi am auzit multe păreri masculine şi feminine despre sex, relaţii, respect şi multe altele. M-am gândit să le-mpărtăşesc cu oamenii care mai intră pe blogul ăsta. Alături de modul meu de-a vedea problema, bineînţeles. Citește în continuare ‘Toţi au dreptul la o părere (I)’

05
Feb
10

În legătură cu ce-am scris aseară

Aşa cum un musulman trebuie să meargă-n pelerinaj în Piaţa Sfântul Petru din Roma (asta i-am spus aseară unui tembel care-a pus boticul), un fan 2Pac (fan adevărat, adică) trebuie să facă nişte chestii pentru a merita titlul de fan. Şi, eventual, pe acela de „thug disciple”.

1. Să vadă o zeitate supremă în 2Pac. Nu un fel de Dumnezeu (care ar fi şmecher doar în universul nostru), ci un fel de Ultra-Super-Mega-Extra-Hiper-Dumnezeu, care e şmecher în toate universurile (inclusiv în cele care nu s-au format încă).

2. Să-i urască pe bitch-ass-motherfucker-ii din East Side. Şi să spună frecvent „fuck Biggie and Puffy, 2Pac all the way!”.

3. Să pună pe Youtube cel puţin un videoclip făcut de el. În special dac-au pus şi alţii videoclipuri asemănătoare la aceeaşi piesă (adică formate tot dintr-o singură poză).

4. Să intre pe Youtube, să găsească versiunea originală a unei piese (de exemplu, „When Thugz Cry”), s-o tragă la el în calculator şi s-o pună (şi el) pe Youtube. Eventual, cu o descriere de tipul „unreleased and unheard”.

5. Dacă fanul aspiră la titlul de „thug disciple”, trebuie să facă şi un remix. Procedură: se face un instrumental care nu se potriveşte cu versurile piesei respective nici de frică (exemplu: vrei să remixezi „Who Do You Believe In?”, aşa că bagi în nesimţire sintetizatorul pe negativ); „lipeşti” vocea lui 2Pac (nu contează că nu prea nimereşte beat-ul) şi cam asta e. Nu te mulţumeşti cu un singur remix? Eşti al dracului de creativ? Super! Pune mâna şi bate-ţi j… lasă-ţi amprenta şi pe alte piese.

Rezultatul: un tip de 22 de ani din România caută o piesă pe Youtube. Dă click pe primul rezultat: un remix. „Back” şi-ncearcă următorul rezultat: acelaşi remix. Al treilea rezultat: un remix diferit. Sare peste următoarele 3-4 rezultate (toate fiind „OG version”) şi găseşte, în sfârşit, un fişier cu menţiunea „Album Version”. Super! Click. Din nou, varianta originală.

………………………………[încercări determinate de o ambiţie prostească]………………………………..

A treia pagină: în sfârşit, versiunea pe care-o căuta. S-o asculte sau să treacă direct la „C U When U Get There”, ca să se calmeze?

04
Feb
10

Nu sunt fan adevărat

Nu e uşor să fii fan adevărat. Cei care cred că, pentru a merita acest titlu, e suficient să-ţi placă artistul, să-i asculţi muzica/vezi filmele şi să ştii câte ceva despre el se află într-o gravă eroare.

Aparent, nu sunt fanul nimănui. Recunosc, am crezut o vreme că sunt fanul unor artişti. Apoi am văzut că un fan adevărat este întotdeauna de partea idolului său. Nu contează că respectivul violează o fetiţă de 14 ani, pentru că sigur a avut un motiv foarte bun s-o facă (în afară de faptul că e dereglat psihic) sau dovezile au fost fabricate. Sau gaborii l-au luat pe el ca să nu-i ia pe alţii. Un exemplu relevant: în urmă cu nişte ani, când Sişu mai avea puţin şi-ncepea să-i ştie după numele mic pe băieţii de la Brigada Antidrog, printre fanii lui existau 2 opinii majoritare:

1.  „Frate, sigur nu făcea Sişu aşa ceva!” (opinie dominantă printre puştii care nu se aflaseră în viaţa lor la o distanţă mai mică de 10 metri de Sişu);

2. „Frate, l-au luat pe Sişu de muişti ce sunt, că pe alţii nu-i iau!” (opinia revoluţionarilor care considerau că, dacă Poliţia Română nu s-a interesat niciodată de Pablo Escobar, de Sişu nici n-ar fi trebuit să se atingă).

Îngrozitor, dar n-aş putea gândi aşa. Mintea mea este prea simplă, iar gradul meu de loialitate este prea scăzut, pentru a putea imagina teorii ale conspiraţiei sau diverse tertipuri (sau, cum spune un vecin, mare fan al muzicii clasice, „tertipuli”) prin care să-l scot pe X nevinovat. Ştiu, ştiu, acum regretaţi că v-aţi aruncat ochii pe aceste rânduri. Ma dispreţuiţi. Şi eu aş simţi la fel în locul vostru. Dar, ce să-i faci, sunt o fiinţă inferioară.

În plus, trebuie să vorbeşti despre idolul tău de parcă l-ai şti de-o viaţă. Şi să ştii totul despre el (inclusiv chestii pe care nu le ştie nici el). Iar eu nu pot face asta. Nu vorbesc despre Vinnie Paz ca despre un prieten (după cum puteţi vedea, nu-i spun „Vinnie”, „Vin” sau „Vinster” ci „Vinnie Paz”), nu ştiu când s-a născut si cât poartă la pantofi. Şi, cel mai mare păcat pe care-l poate imagina mintea omenească (de fapt, cred că este atât de mare încât mulţi n-ar îndrăzni să şi-l imagineze, chiar dac-ar putea): mi se rupe. Mă interesează muzica lui şi atât. Nu vreau să ştiu ce fel de persoană este, ce face în timpul liber şi dacă preferă ciocolata sau frişca. De fapt, cred că, la gabaritul lui, ar fi bine să prefere fructele.

Cei care n-au aruncat monitorul pe geam, de furie c-a-ndrăznit să afişeze astfel de cuvinte, o vor face acum: tocmai am făcut o glumă pe seama unei persoane a cărei muzică o ascult frecvent.

Sfinte Idol Mereu Nevinovat, Genial şi Măreţ, apără-ne de această bestie! Mă rog, nu şi pe mine, pentru că „Bestia c’est moi”. Cu majusculă, că doar nu vorbim despre orice bestie, ci despre Bestia care nu ştie să venereze.

03
Feb
10

De ce sunt bărbaţii porci

Am o problemă cu femeile trecute de 40 de ani care spun că bărbaţii sunt porci/proşti/mitocani. Înţeleg afirmaţia asta din gura unei puştoaice (adică-nţeleg că o puştoaică poate fi proastă), dar femeile cu „experienţă de viaţă” care pot afirma aşa ceva sunt de-a dreptul bătute-n cap. Cu bâta de baseball.

Există 5 situaţii importante care pot determina o astfel de părere.

1. Te-ai măritat cu un bărbat plictisitor/care câştigă foarte puţin/care nu ţi-o trage bine/prost/beţiv/violent/2 sau mai multe combinate/multe altele. Deci, normal, consideri că ţi-ai aruncat la coş cea mai frumoasă perioadă a vieţii. Adevărul se găseşte în conjugarea celui de-al doilea verb din fraza anterioară la persoana a II-a: TU AI ARUNCAT. Dacă te-ai măritat cu el, înseamnă că l-ai acceptat aşa. Corect? Corect. Sau, dacă a devenit aşa pe parcurs, puteai divorţa. Sau puteai să-i oferi motive să nu fie aşa (de exemplu, Citește în continuare ‘De ce sunt bărbaţii porci’