29
Ian
10

Renunţarea la fumat si Codul penal

În viaţa fiecărui fumător vine un moment în care decide să se lase de aprins şi tras. Este o decizie importantă, cu posibile consecinţe nebănuite. Şi care, mai presus de orice, implică un risc luat în calcul de foarte puţine persoane: închisoarea de la 15 la 25 de ani… sau pe viaţă.

Din dorinţa ca blogul meu (pe care scriu când îmi amintesc) să contribuie la binele societăţii, voi explica afirmaţia de mai sus. Cum voi face asta? Printr-un exemplu.

Faza 1: nu mai fumez de o săptămână

Mă aflu undeva. Am fost agitat în zilele care-au trecut, dar acum mă simt mai bine. Corpul s-a obişnuit cu lipsa nicotinei, a cianurilor şi a celorlalte substanţe nutritive pe care, timp de 7 ani, le-am băgat în plamâni. Încă simt nevoia de-a trage una mică, dar rezist eroic. Viaţa e frumoasă.

Faza 2: un factor de stres

În locul în care mă aflu îşi face apariţia un individ pe care, la prima vedere, îl plasez în categoria „vite încălţate”. Faţa lui cere pumni (bine, toate feţele pe care le-am văzut în ultima săptămână cereau pumni… o avea legătură cu faptul că n-am mai fumat?). Fumează.

Faza 3: o nedreptate

Realizez că individul acela face ceva ce-aş vrea şi eu să fac. Dar nu fac. Pentru că eu am renunţat. El face şi eu vreau să fac, dar nu fac. El îşi îndeplineşte dorinţa de-a fuma, eu nu. Hmmm… pentru mine, ăla e un distrus. Deci, eu sunt mai bun decât el din toate punctele de vedere. Deci, merit mai mult. Deci, de ce să-şi îndeplinească el dorinţa şi eu nu?! A, da, pentru ca eu nu mai vreau. Corect.

Faza 4: aha!…

De fapt, cred că singurul lui scop în Univers e să mă sfideze. Cumva, Universul l-a trimis acolo în ideea că-l voi observa şi mă voi enerva. Imbecilul îşi permite să fie o unealtă a Universului. Împotriva mea!!!

Faza 5: vocea

O voce interioară (a raţiunii, după toate probabilităţile)  îmi spune că sunt paranoic. Că omul se află acolo absolut întâmplător. Şi că e dreptul lui să fumeze. Mda, aşa e.

Faza 6: AAAHAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!

Termină ţigara. Îşi aprinde alta. E clar: Universul l-a adus aici! Ce-ar trebui să-nţeleg? Că, în timp ce eu am renunţat la fumat (RENUNŢAT!!!), fraierul ăla e perseverent?! Că e mai perseverent decât mine?! Că, fiind mai perseverent, va ajunge mai departe decât mine?!?! Până aici!!!

Faza 7: în dialog cu raţiunea

Vocea interioară: Stop! Ai luat-o pe câmpii! N-ai niciun motiv să te enervezi!

Eu: Ba da! Universul l-a trimis! Şi el acceptă! Mă sfidează!!!

Vocea interioară: Bine, bine, sa zicem ca ai dreptate!

Eu: Păi am!!!

Vocea interioară: Bine, l-a trimis Universul. Nu te poţi pune cu Universul!

Eu: Ba da! Îl bag în mă-sa de gras plin de galaxii! Îi rup capul! Şi să-ndrăznească să se bage vreun univers paralel, că-l nenorocesc şi pe el!!!

Vocea interioară: Calmează-te! N-are rost! Întoarce-te! Abort mission!

Eu: Gura, că ţi-o dau şi ţie!

Faza 8: raţiunea decide să tragă un pui de somn

Vocea interioara: Scuze, şefule!

Faza 9: lovirea şi alte violenţe (art. 180)

Îi smulg vitei ţigara şi i-o arunc în faţă. Apoi, ca un om fără vicii si perfect echilibrat, îi aplic un pumn în barbă.

Faza 10:  vătămarea corporală (art. 181)

Nenorocitul ăsta sfidător vrea să cadă lat. Crede că scapă atât de uşor?! Îl prind de gât şi-i mai dau câţiva pumni. Pentru că are tupeul să ţipe, îi aplic şi un genunchi în ficat.

Faza 11:  vătămarea corporală gravă (art. 182)

Încă mişcă. Şi asta nu e-n regulă. După ce că m-a sfidat, vrea să-mi şi dea de-nţeles că nu bat destul de bine?! Mă rog, nu contează ce vrea el să-mi dea de-nţeles. Eu asta înţeleg! Iau o cărămidă şi-ncep să-l lovesc cu ea peste faţă.

Faza 12:  lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183)

Există posibilitatea ca vita asta să moară: mişcă tot mai puţin.

Faza 13: omorul (art. 174)

Ei, şi?! N-are decât să moară! E mult mai relaxant să baţi oameni decât să fumezi! Am descoperit că mi-am pierdut 7 ani din viaţă! Şi trebuie să recuperez!!!

Faza 14: omorul deosebit de grav (art. 176)

Nu mai mişcă. Şi e desfigurat. Cred c-am exagerat puţin. Cu ce-am exagerat? Cu faptul c-am spart cărămida lovind-o de faţa lui? Cu faptul c-am sărit cu picioarele pe capul lui? Un judecător ar putea considera ca acesta este un omor săvârşit prin cruzimi. În ce ţară trăim!

Anunțuri

5 Responses to “Renunţarea la fumat si Codul penal”


  1. Ianuarie 29, 2010 la 8:48 pm

    Haioasă interpretare. Bravo!

  2. 2 Vlad A.
    Ianuarie 30, 2010 la 7:23 pm

    Iti recomand traficantii din obor, 5 lei pachetu.

  3. 3 RoleModelu
    Ianuarie 30, 2010 la 9:25 pm

    Si eu o sa iau de acolo. Ne vedem, bloggere

  4. 4 RoleModelu
    Aprilie 29, 2010 la 9:15 am

    Prin acest comentariu, vreau sa atenţionez toţi fanii lui Teo că este un faker şi un poser. Ieri a fumat 4 ţigări, din care două de la mine. Deci post-ezi minciuni. Nu eşti versat!

  5. 5 Teo
    Mai 14, 2010 la 11:32 am

    Iartă-mă 😦


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: