Arhivă pentru Decembrie 2009

31
Dec
09

Concluzii pe 2009

A mai trecut un an, am mai făcut una şi alta, am mai cunoscut oameni, am mai învăţat câte ceva. A fost un an destul de bun.

Spuneam c-am învăţat câte ceva? Da. Despre mine, despre oameni, despre adunătura pe care-o numim „societate” şi despre mecanismele care fac această adunătură să mă calce pe nervi (în cea mai mare parte a timpului).

Intrând prin portalul pe care scrie „continuă să citeşti” puteţi pătrunde în lumea mea plină de înţelepciune. Citește în continuare ‘Concluzii pe 2009’

29
Dec
09

Jingle bells, sniff some drugs

Au trecut sărbătorile. Nu pot spune decât „Este, băăăăă!”. Ce este? Este linişte… băăăă!

Când se termină ceva, scapi de altceva care are legătură cu ceva. Dacă s-a terminat Crăciunul, să vedem de ce-am scăpat.

1. Penalii cu zâmbet de drogat lăţit pe faţă

Am mai scris despre fenomen, mă seacă-n continuare. Pentru că eu cred în proverbul (inventat acum) „Te bat de sărbători ca-n restul anului.”.

2. Prezentatorii care ne dau marea veste Citește în continuare ‘Jingle bells, sniff some drugs’

02
Dec
09

Şansele matematice-i încălzesc pe fraieri

L-am auzit azi pe Stochiţă spunând că „Steaua trebuie să-nvingă pentru a-şi păstra şansele matematice de calificare”. Bullshit! De fapt, Steaua ar trebui să piardă meciul şi să-şi ia gândul de la primăvara europeană.

Ştiţi ce e amuzant la şansele matematice? Se concretizează doar în situaţiile în care se pot aplica împotriva noastră. Fotbalul a demonstrat de mai multe ori că, datorită mentalităţii noastre de locul I*, şansele matematice Citește în continuare ‘Şansele matematice-i încălzesc pe fraieri’

01
Dec
09

Dacă vrei să fii mârlan pe Messenger…

… şi să-ţi bag carne-n gură, ajunge:

1. să-mi dai add de dragul de-a o face.

Da, te bag în mă-ta. Nu-i simpatizez pe indivizii care vor o listă de Messenger cât mai lungă. Cercetătorii britanici au demonstrat că dimensiunile listei de Messenger n-au legătură cu dimensiunile organului genital/sânilor. Iar eu am încredere în ce spun cercetătorii britanici. Şi, chiar dac-ar exista o oarecare legătură, v-aş sugera să v-atârnaţi greutăţi de ştoacă şi să mă scutiţi de efortul de-a vă pune pe lista neagră.

2. s-o faci pe misteriosul.

Identitatea ta prezintă o deosebită importanţă pentru existenţa mea.  Bine, asta nu e adevărat. Dar, dacă te-ntreb cine eşti şi-mi răspunzi cu „un băiat” sau „o fată”, pot afirma despre tine că eşti un cretin infect. Nu vreau să am cretini infecţi în listă. Deci, te bag în mă-ta. Dacă-mi spui şi că „n-are importanţă cine eşti”, te bag în mă-ta de 2 ori.

3. să-ncepi conversaţia cu Buzz.

În general, o conversaţie se iniţiază cu „salut”, „bună” şi alte formule asemănătoare. Dacă tu vrei să mă obligi s-aud in căşti un zgomot enervant (ca şi cum ai veni la mine pe stradă şi mi-ai urla-n ureche ca să-mi atragi atenţia), îţi sugerez să faci sex cu mă-ta. Scurt şi la obiect. Eşti un căcat cu ochi.

4. să deschizi o conversaţie seacă, din care eu nu pot înţelege de ce mi-ai dat add.

Mă gândesc că, dacă nu ne cunoaştem şi vrei să mă ai în listă, ştii ceva despre mine şi vrei să-mi spui/să mă rogi/să-mi ceri/să-mi oferi ceva. Deci, mi se rupe de toate subiectele nesemnificative. Vreau să aflu ce vrei de la mine.

5. să foloseşti „k”, „sh”, „tz”, „q” şi diverse prescurtări neinteligibile.

Mi se rupe că „aşa se scrie pe net”. Nu dau 2 bani pe ortografia pe care-o foloseşti cu prietenii tăi. Dacă vorbeşti cu mine, scrie corect şi complet. Mai închid ochii la un „k”, dar nu mă pune-n situaţia de-a descifra ce scrii. N-am răbdarea necesară.

6. să foloseşti emoticon-uri ca un oligofren.

Feţele zâmbitoare (sau nu) sunt utile atunci când vrei să sugerezi o stare de spirit. Sau să glumeşti. Dacă pui emoticon dupa fiecare frază pe care-o scrii, voi considera că eşti instabil emoţional/macabru de glumeţ/retardat. Deci, evident, te bag în mă-ta.

01
Dec
09

Eleva porno

Ştie cineva ce mai face? Anul trecut era-n centrul unui scandal de proporţii.

Înţeleg motivele pentru care cei din conducerea liceului ei şi băieţii de la minister au fost puţin deranjaţi: în sistemul educaţional românesc nu există profesori care să ceară favoruri sexuale de la eleve, profesori care să-şi hărţuiască sexual elevele sau directori care să-şi fută secretarele. Totul e roz, iar curva aia mică nu se-ncadrează-n peisaj.

Mai revoltaţi au fost frăţiorii ei de suferinţă: elevii de liceu. „Cum?! Apare într-un film porno? Ardeţi-o pe rug!”. În condiţiile-n care hub-urile şi tracker-ele româneşti gem de pornografie, iar pitzipoanca.org geme de fete care se-ntind pe pat îmbrcate sumar, reacţia este pe deplin justificată. Adolescenţii de la noi nu vizionează filme porno şi n-au treabă cu sexul. Îşi petrec timpul liber citind şi mergând la biserică, ai dracu’ ipocriţi.

De ce-am scris asta? Pentru că românul este cel mai mare puritan. Îi plac filmele porno, dar femeile care joacă-n ele sunt nişte curve. Adolescenţii visează să facă mult sex, dar femeile care fac sex sunt curve.

Încă un aspect: am auzit de la multe persoane că fata nici măcar nu e o actriţă buna. Poate cineva să-mi explice de ce s-ar uita la filmul acela, dacă este scârbit(ă) de gen?