Arhivă pentru Noiembrie 2009

29
Noi
09

În 5 rânduri

Pentru că m-am plictisit de discuţia despre Băsescu şi palma pe care-a dat-o (sau nu) puştiului, voi trage câteva concluzii.

În primul rând, cred că este evident că PSD-iştii şi PDL-iştii nu vor ajunge la consens în legătură cu filmuleţul. Unii susţin că e real, alţii susţin că e trucaj. Unii analizează frame cu frame, alţii demontează analiza. Băsescu-l dă-n judecată pe Patriciu. Patriciu îl dă şi el în judecată pe Băsescu. Se vor certa cât vor putea. O mizerie, după (nu tocmai) umila mea părere.

În al doilea rând, lumea a luat-o razna de mila puştiului. Site-urile abundă de comentarii cretine de tipul „Săracul copil, ce i-a făcut nenorocitul!”. Ce i-a făcut? Pornind de la ipoteza că filmuleţul nu este trucat, Băsescu i-a dat o palmă. O palmă. Repet: O PALMĂ. Sunt de acord că nu este un gest potrivit, dar vorbim despre o palmă. Dacă vrea cineva să-mi spună că n-a plesnit/nu va plesni în viaţa lui/ei un copil, îi urez să cadă pe scări. Sau să fie călcat(ă) în picioare de puştime tupeistă.

În al treilea rând, iubitorii de draci minori folosesc cam des adjectivele „chiorul” şi „chelul”. Mă-ndoiesc că l-a-ntrebat cineva pe Basescu dacă vrea să aibă un defect fizic. Îl are şi gata. Şi, chiar dacă-n situaţia lui s-ar fi aflat Geoană (pe care nu-l suport), tot mi s-ar fi părut de căcat să jigneşti un om din cauză că are un defect fizic.

În al patrulea rând, presa a demonstrat că moare după senzaţional. Titluri „dure” (de exemplu, „Băsescu a lovit un copil cu pumnul în gură”) şi discuţii despre ce s-a-ntâmplat. Nu mai contează realizările/eşecurile candidaţilor sau programele lor. Contează doar un gest de acum 5 ani.

În al cincilea rând, Arhi (blogger de succes şi formator de opinie pentru tâmpiţii care au nevoie să-mprumute părerea altuia) m-a scârbit. Lăsând la o parte formulările de tipul „priviţi cu câtă ură l-a lovit cu pumnul pe copil” (realist, nu-i aşa?), am ajuns la concluzia că nu e capabil să-şi explice atitudinea. Pe scurt: l-am întrebat de ce e atât de pornit împotriva celor care-l votează pe Băsescu, de ce permite jignirile în legătură cu defectele fizice şi de ce exagerează vădit întâmplarea. Nu consider c-ar trebui să se justifice în faţa mea, dar eram curios. Nu, n-a răspuns. Le-a răspuns altora (ca sa-i ia la pulă), dar pe mine m-a ignorat. Şi asta mă deprimă. Rău.

Mă duc să mă tai cu lama.

Anunțuri
25
Noi
09

Haideţi să ne pese tuturor!

Din când în când, un filmuleţ sensibilizează întreaga umanitate. Subiectele preferate: foametea şi războaiele din Africa, speciile pe cale de dispariţie, încălzirea globală, sărăcia din India. Şi altele asemănătoare. Moarte, distrugere, nefericire, şi mai multă moarte.

Brusc, toţi dobitocii trimit link-uri cu filmuleţul. Proastele te bat la cap cu noua cauză pe care-o susţin. Pe forumuri îşi dau cu părerea toţi tâmpiţii.  Eventual, câţiva politicieni spun câteva cuvinte despre schimbarea atât de necesară. Dacă n-ai nicio reacţie, ţi se spune că eşti insensibil. Dacă-i spui cuiva să se mai ducă-n … (completaţi voi, în funcţie de preferinţe) cu prostiile lui/ei, se holbează la tine şi le spune tuturor că eşti egoist, nesimţit şi insensibil.

Scumpilor, eu recunosc că, în accepţia voastră, sunt egoist, nesimţit şi insensibil. Nu mă prefac că-mi pasă doar pentru ca nişte proaste au aflat acum că-n Africa se moare de foame. Nu intru-n depresie din cauză că, aşa cum a aflat de curând un clubber bătut în cap, în India se trăieşte la limita sărăciei. Ştiam că dispar zilnic specii. Şi, ca să fiu sincer, nu simt nevoia să susţin lupta împotriva poluării.

Am şi prostul obicei de-a nu ma lăsa afectat de nişte situaţii pe care nu le pot controla. E nasol că se-ntâmplă, dar prefer să mă concentrez asupra propriei persoane. Propria persoană este aici şi-o pot controla. Războiul este-n Africa şi n-am nicio influenţă asupra lui. De ce m-aş agita?

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Gata, ştiu de ce să m-agit: ca să mă-ncadrez, să am despre ce discuta cu specimenele uşor impresionabile şi, mai presus de orice, s-abandonez cauza în momentul în care toată lumea consideră că subiectul a fost dezbătut suficient (adică după 5 sau 6 zile). Ciocul mic şi joc de glezne până la următorul filmuleţ emoţionant.

25
Noi
09

Vin sărbătorile, vin…

Mă enervează perioada sărbătorilor. Între 10 decembrie şi 5 ianuarie sunt un pachet de draci. De ce mă enervează:

1. colindele-ncep să se-audă cu cel puţin 10 zile înainte de crăciun (da, ştiu că se scrie cu majusculă);

2. oamenii sunt greţos de drăguţi cu toată lumea, inclusiv cu „handicapatul ăla de la 3 care ieri făcea scandal din cauză că…”;

3. toată lumea e pusă pe făcut fapte bune;

4. tuturor le pasă de bieţii copii care suferă de foame;

5. toate reclamele se referă, într-un fel sau altul, la crăciun (de data asta m-a trădat SHIFT) şi vezi promoţii peste tot.

Pentru cretinii care se regăsesc în ce-am scris la 2, 3 şi 4 şi sunt încântaţi de 1 şi 5:  minţiţi pe toată lumea (inclusiv pe voi), iar copiii ăia suferă de foame tot anul. „Anul” înseamnă 365 (ocazional, 366) de zile, nu 3 zile de crăciun (n-aveţi decât sa mă daţi în judecată). Iar companiile vor să vă sugă banii, pentru că imbecilul obişnuit are tendinţa de-a cheltui mai mult pe căcaturi când îl introduci în atmosfera de sărbători.

Cel mai elocvent exemplu: Coca Cola. Reclamele acelea cretine cu Moş Crăciun au început să se difuzeze de la-nceputul lui noiembrie. Au apărut sticlele promoţionale, cu mecla lui Moş Crăciun. Au ghirlande pe etichete. Rudolf trăieşte!

Au apărut şi afişele care-anunţă că Ştefan Bănică va susţine câteva concerte. Mare surpriză! Câţiva artişti vor lansa albume de colinde. Altă mare surpriză! Le voi ura drogaţilor cu atmosferă de sărbători să cadă pe scări şi să-şi rupa câteva oase… cea mai mare surpriză!

17
Noi
09

De ce e Puya un dobitoc

M-am tot gândit cum să-l răsplătesc pe Teo pentru scurta radiografie asupra personajelor preferate ale pulifricilor generaţiei actuale. Dacă şi-a îndreptat atenţia spre Hannah Montana, fata cu dublă personalitate, şi Edward Cullen, zis ”Homosexualu’”, eu consider că a omis pe cineva de referinţă în momentul de faţă. Da, doamnelor şi domnilor, este vorba despre Puya, sau Dragoş, pentru familie.

După cum puteţi observa din titlu, am debutat cu o afirmaţie. Majoritatea puştilor fără păr pe coaie şi fetelor care încă nu s-au obişnuit cu ideea că o dată pe lună sângerează vor pune la zid afirmaţia mea, dar eu le transmit să stea flexy. Am şi argumente:

1. ”Ascult gangsta-rap, fac gangsta-rap”. Să mă bată Dumnezeu dacă ultimele două hit-uri ale lui sunt gangsta-rap. Şi oricât vrea George Hora să semene cu un cântăreţ, mie tot un grăsan, tată a doi copii, angajat la Primărie, în Departamentul Dosare mi se pare. Despre Kamelia cred că e de prisos să vorbim, e clar că i-o suge lu’ Puya grupa mare. Dar, hey, toţi marii cântăreţi şi producători au câte un tip şi o tipă pe lângă ei cu care colaborează mult, nu? Vezi Timbaland cu Justin şi Nelly Furtado, sau Colby O’Donnis cu GaGa şi Akon. Şi cred că e şi cazul lui Sorin Copilu De Aur cu Laura Vass şi Dan Bursuc. Faceţi voi asocierea corectă.

2. ”Nu pot. Iau foc. De tot.” Când aud versurile acestui idiot! De acord, limba română nu oferă atât de multe posibilităţi de a realiza RIME, dar cred, totuşi, că ai fi putut mai mult de atât. Inspiraţie de moment: ”Puya stă în Sălăjan şi conduce un Merţan, fetele îl vor în patul lor, fiindcă este un golan. Nu dă pe tine-un ban, este mare barosan, sper să facă cancer şi să moară într-un an”.

3. ”Cânt pentru bani, nu fac pe deşteptu’”. Prima parte ai nimerit-o, la a doua mă tem că trebuie să te contrazic. Recomand un laxativ puternic, să mai scapi de băşinile alea. Şi pentru că, din nou, voi fi acuzat că nu argumentez, vă las în compania unui filmuleţ. Aşa cum acesta e un guest-entry de-al meu pe blog-ul lui Teo, să vedem guest-entry-ul lui Puya în emisiunea homosexualului de Măruţă: