24
Oct
09

Cum să scrii despre nimic (I)

Stăteam cu un ochi pe „The Legend of Zelda – Ocarina of Time” şi cu unul pe … (vă las pe voi să vă daţi cu părerea), întrebându-mă ce să mai ascult. Mi-am amintit o piesă care-mi plăcea prin clasa a V-a (ascultată, evident, la ora de engleză). Deci, faceţi o pauză de la ce ascultaţi acum şi căutaţi „Father and Son”. Pe nenea care-o cântă îl cheamă Cat Stevens.

Mă-ntrebam, în acelaşi timp, ce sa mai scriu aici. Idei şi subiecte am, dar n-am răbdare să le tratez şi să organizez ceva. La un moment dat mi-a venit o idee genială: ce-ar fi să scriu despre nimic? Da, merge.

Bun, să vedem ce reguli trebuie să respecţi când scrii despre nimic:

1. Dai cât se poate de multe detalii si explicaţii

Azi m-am trezit la ora 10:00. Mă simt mai bine. Ceaiul, medicamentele şi fructele mă pun pe picioare. Mi-am căutat o pereche de pantaloni. Am căutat în şifonier şi n-am găsit nimic. „Băi, ce mama mă-sii? Eram sigur ca i-am pus aici.”. Am mai căutat o dată. Am dat peste un tricou pe care-l purtam la joacă în vremurile vechi, când aveam cam 10 ani.

Mi-am amintit că, într-o zi, după ce mi-am făcut temele, am ieşit la joacă. Şi m-am dus cu prietenii să ne cumpărăm câte-o îngheţată. Eu mi-am laut de fragi, dacă nu mă-nşel. Cătălin şi-a luat de vanilie, parcă. Sau era de banane… nu, cred că vanilie. În fine. Sau… da, mă rog. Nu e foarte important. Mai era cu noi un băiat şi el şi-a luat îngheţată de ciocolată. Şi, cum umblam noi aiurea, băiatul al treilea s-a-mpiedicat de-o piatră şi-a căzut. Cu faţa-n îngheţată. Ha ha! Ce-am mai râs de el! Cum să te-mpiedici de-o piatră si să-ţi umpli faţa de-ngheţată? Ha ha ha!

Aşa. În cele din urmă, am renunţat să caut pantalonii.  Am mâncat şi, după aceea, am zis să joc poker (apropo, poker-ul nu este un joc de noroc). Am deschis clientul, m-am logat, m-am uitat puţin la mesele de joc.Se juca destul de tight (adică strâns, adică oamenii erau destul de prudenţi şi nu jucau prea multe mâini). Am intrat la o masă şi n-am debifat „Wait for big blind”. Dacă debifam, aş fi primit cărţi la mâna următoare, punând un blind suplimentar (adică, pe lângă blind-urile puse de cei al căror rând era sa le pună, mai puneam şi eu unul). Am stat 2 sau 3 mâini şi-am început să joc. Am primit 4-6 de treflă. Următorul după mine a renunţat, cel de după el a plătit, dealer-ul a renunţat (de fapt, el nu dă cărţile, soft-ul le dă; dar e nevoie de un dealer, măcar cu numele, ca să se ştie în ce ordine pun jucătorii blind-uri, în ce ordine pariază şi aşa mai departe). Ei, ce credeţi c-a făcut cel care pusese blind-ul mic? A plusat! m-am gândit puţin: ce-ar putea avea? Mai ales că eu aveam o mână proastă. Adică, nu le fel de proastă ca 2-7 de culori diferite, care este considerată cea mai proastă mână de start în Texas Hold’em (pentru că acestea sunt cele mai mici 2 cărţi care, împreună, nu pot forma o chintă).

A, v-am spus cum se joacă Texas Hold’em? Nu? Fiţi atenţi: fiecare jucător primeşte 2 cărţi. Cu faţa-n jos. Are loc o rundă de pariere. Poţi renunţa, plăti sau mări. Dar în runda asta, primul care trebuie să ia o decizie este jucătorul de după cel care-a pus blind-ul mare (blind-ul mic, adică jumătate din blind-ul mare, îl pune jucătorul dinaintea celui care pune blind-ul mare). Aşa. După ce se termină runda de pariere, se pun pe masă 3 cărţi cu faţa-n sus. Are loc înc-o rundă de pariere, doar că de data asta primul este cel care pusese blind-ul mic. Daca el a renunţa, cel care-a pus blind-ul mare. Dacă şi el a renunţat, următorul după el. Şi tot aşa. Ideea este că se merge-n sensul acelor de ceasornic. Dealer-ul (care se află înainte de jucătorul care-a pus blind-ul mic) este ultimul. După ce se termină parierea, se mai pune o carte cu faţa-n sus. Inc-o rundă de pariere, încă o carte cu faţa-n sus, iar se pariază şi, in final, fiecare-şi arată cărţile. Apropo, un Full este mai puternic decât o culoare la Texas Hold’em, spre deosebire de poker-ul clasic, cu 5 cărţi. Ar mai fi nişte chestii de spus, în special despre jocul Heads Up, adică unu la unu, dar nu vreau să vă plictisesc cu detaliile.

Aşa. Deci, mă gândeam eu dac-ar fi bine sa plătesc. Omul mărise, deci probabil avea o pereche servită sau 2 cărţi mari. Eu aveam nevoie de ceva noroc pentru a face o chintă (ce să mai zic de culoare), dar exista posibilitatea…

2. Trebuie să spui şi ceva cu adevărat interesant.

Pe Internet nu rişti nimic: omul închide site-ul şi gata. Să ne imaginăm că spui povestea de mai sus la o bere. Ai aterizat (din întâmplare) la masă cu nişte oameni pe care-i cunoşti vag şi, vrând să spui şi tu ceva, ai început să le povesteşti ce zi interesantă ai avut şi ce calcule-ţi făceai cu 4-6 de treflă-n mână. Să ne mai imaginăm că unul dintre oamenii cu care bei a-nceput să se uite cam urât la tine şi/sau să dea câte-un pumn abia perceptibil în masă de fiecare dată când treci la o idee nouă. Partea bună e că nu ţi-a spus pân-acum să taci în „gâtu’ mă-tii de retardat!”. Partea proastă e că ai şanse mari să te trezeşti cu un pumn în gură.

Cum procedezi? Te gândeşti la ceva cât de cât incitant şi povesteşti astfel încât să dai impresia că tot căcatul de mai sus era, de fapt, în legătură cu ceea ce urmează. Evident, poţi face asta şi când scrii ceva. Ţi-ar părea rău să ştergi tot ce-ai debitat, nu? Bine, adevărul este că, dacă n-ar exista salvare automată pe WordPress şi-aş avea o pana de curent înainte să public monstruozitatea asta, aş omorî câţiva oameni de la Electrica Muntenia).

Să vedem cum ar continua povestea de mai sus. Şi nu uita: o mică-nfloritură nu face rău nimănui. Ai grijă doar să fie credibilă.

Frate, şi atunci am auzit o explozie foarte puternică. M-am uitat pe geam şi ardea o maşină. La câteva zeci de metri de ea… ce crezi? Un OZN!!

Da, băi, să mor! Un OZN. Si deja coborau din el trupe de invazie. Băi, ştiţi cât de ciudaţi erau? Dar normal că n-am stat să-i admir, am laut câteva cuţite din bucătărie şi-am ieşit repede din bloc şi…

[………………………………………………..5-10 minute…………………………………………………………….]

Şi asta a fost. Cine-ar fi crezut că voi ajunge să omor extratereştri şi să fiu provocat de liderul lor la un joc de Texas Hold’em care să decidă soarta omenirii? Şi să câştig ultima mână cu 4-6 de treflă? Băi, ce chestie!

3. Dacă, totuşi, consideri că există posibilitatea ca unele persoane să nu te creadă (la o bere, cel mai bun indiciu este expresia facială caracteristică unei întrebări pe care eu mi-o pun foarte des: „Băi, ăsta e retardat la propriu?”; pe Internet… eh, mergi la noroc), adaugi repede ceva care să clarifice situaţia:

Şi n-aţi auzit cea mai tare parte: nu eram în dimensiunea noastră. Înainte sa ma-ntorc, a venit la mine un zeu din Consiliul Înţeleptilor Galactici) şi mi-a spus că el m-a transportat, împreună cu extratereştrii, într-o dimesiune creată cu ocazia asta, ca să n-aibă pământenii de suferit.

Băi, ce fază! Am salvat lumea şi la Ştiri nu s-a spus absolut nimic despre asta. Ce mă enervează e că, dac-aş povesti chestia asta unui jurnalist, ar spune că sunt nebun sau complet bătut în cap, din cauză că m-am aşteptat ca el să mă creadă. Şi, frate, am salvat lumea!!! Vreau şi eu recunoaştere!

Mai există nişte reguli, dar mi s-a luat de tastat. Primiţi restul în altă zi.

Anunțuri

2 Responses to “Cum să scrii despre nimic (I)”


  1. 1 RoleModelu
    Noiembrie 7, 2009 la 7:34 am

    E rational tot ce ai spus tu aici, dar cum se face ca absolut TOATE se leaga de poker la tine? :))

  2. 2 iupyyy
    Noiembrie 13, 2009 la 2:20 pm

    Chiar zilele trecute mă gîndeam cît de anoste sunt unele discuţii şi cum oamenii adoră să spună…nimic. Mai sunt cîte unii care-ţi povestesc cum şi-au luat o pereche de chiloţi în cinci staţii de metrou (adică vreo şapte, opt minute). Şi mă-ntreb întotdeauna cum:
    1. ar putea să prezinte o astfel de istorisire măcar un gram de interes pentru mine sau pentru orice fiinţă umană.
    2. cît de tare tre’ să-ţi fie nervul ca să poţi îndura toate cele cinci staţii.

    [la Poker m-ai pierdut de tot]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: