Vlad a scris acum o vreme un articol care m-a pus puţin pe gânduri. M-am gândit la viaţă, la viitor, la cum trece timpul şi altele asemenea. Bine, bănuiesc că la aşa ceva se gândeşte multă lume. Mi-au atras atenţia 4 versuri din traducerea celei de-a doua strofe:
Criza a trecut și pe aici
Nu am forță să te mint
Tu, care vrei o viață mai bună,
Dar aici ce viitor ai?
Pe-astea ar trebui să le citească toţi puştii (ca vârstă sau gândire) care visează să plece-n Occident. Am auzit toate motivele, dar le rezum: se câştigă mai mulţi bani, eşti respectat, e viaţa mai uşoară. Şi supremul „oriunde e mai bine ca-n România asta de căcat” (adică inclusiv în Iran şi Mexic, bănuiesc).
Ăsta e mirajul Occidentului: câini cu covrigi în coadă, străzi pavate cu aur, lapte şi miere. Un adevărat El Dorado.
Din păcate pentru visători, lucrurile stau puţin altfel. Vom analiza în următoarele articole. Bănuiesc că vor urma 3 părţi.
Aștept cu interes să demarăm o discuție contradictorie întinsă pe trei articole și multe comment-uri. Sau am putea-o purta la berea aia eternă la care ne tot vedem.
Nu bag mâna-n foc că ne vom contrazice foarte mult.
Ne-am văzut, am rezolvat simplu, e-ok, aștept articolele.
Fara indoiala cainii nu umbla cu covrigi in coada (in primul rand pt ca nu umbla rasleti pe strazi), idincolo de imaginatiile nefondate si a celor care nu au experimentat ambele baricade, si totusi..
si cu totusi asta ti am zis exact ce gandesc. Raspunsul la postul tau e ‘depinde ce-ti doresti’.
La un moment dat am scris asta http://sandrapopescu.blogspot.com/2011/07/drumul-transhumantei.html. Il gasesc ca un tribut platit care in ansamblu si pe termen lung lucreaza oricum in favoarea mea.
Te pup, imi place cum scrii si cel mai adesea sunt chiar de acord cu tine.