Am impresia că Justin Bieber şi Lady Gaga au devenit duşmanii de moarte ai puştimii puse pe revoluţie. Nu ştiu când sau de ce, dar trebuie să fi avut loc vreun congres al rebelilor fără drept de vot, în cadrul căruia s-a decis că, dacă-i asculţi pe cei doi, meriţi o bătaie cruntă.
Nu discutăm despre valoarea artistică; este un aspect irelevant. Mă-ngrijorează faptul că puştii nu se mai definesc doar prin ceea ce le place, ci şi prin ceea ce urăsc. Nu c-ar avea vreun motiv să-l urască pe X sau pe Y, dar o fac oricum. Pentru că ei sunt rebeli, iar X şi Y reprezintă mercantilismul. Şi, evident, ce cântă ei nu este muzică. Noi decidem ce este muzică şi ce nu.
De fapt, orice artist, oricât de bun ar fi, va fi detestat de unii atât timp cât are succes. Dacă vinzi un milion de albume, eşti un nenorocit care ar trebui ars pe rug. Dacă n-a auzit nimeni de tine, eşti în regulă. Eşti un simbol al revoltei împotriva comformismului, superficialităţii şi prostiei. Şi vei fi ridicat la rang de zeu de rebelii fără cauză, care fac revoluţie pe Facebook şi Youtube. Şi, peste un an sau doi, nu vei mai fi bun, pentru c-ai devenit faimos şi ai întinat nobilele idealuri ale nonconformismului de turmă.
În fapt, oricât de bine ar suna un „Justin Bieber este de căcat!”, el este acolo unde a ajuns, iar tu eşti tot aici. Cel mai probabil, nu va auzi în viaţa lui de tine. Şi, chiar dacă va auzi, nu-şi va pierde timpul scriind pe forumuri că eşti cretin.
Dar știi și tu că Justin Bieber este de căcat.