Haideţi să ne pese tuturor!

Din când în când, un filmuleţ sensibilizează întreaga umanitate. Subiectele preferate: foametea şi războaiele din Africa, speciile pe cale de dispariţie, încălzirea globală, sărăcia din India. Şi altele asemănătoare. Moarte, distrugere, nefericire, şi mai multă moarte.

Brusc, toţi dobitocii trimit link-uri cu filmuleţul. Proastele te bat la cap cu noua cauză pe care-o susţin. Pe forumuri îşi dau cu părerea toţi tâmpiţii.  Eventual, câţiva politicieni spun câteva cuvinte despre schimbarea atât de necesară. Dacă n-ai nicio reacţie, ţi se spune că eşti insensibil. Dacă-i spui cuiva să se mai ducă-n … (completaţi voi, în funcţie de preferinţe) cu prostiile lui/ei, se holbează la tine şi le spune tuturor că eşti egoist, nesimţit şi insensibil.

Scumpilor, eu recunosc că, în accepţia voastră, sunt egoist, nesimţit şi insensibil. Nu mă prefac că-mi pasă doar pentru ca nişte proaste au aflat acum că-n Africa se moare de foame. Nu intru-n depresie din cauză că, aşa cum a aflat de curând un clubber bătut în cap, în India se trăieşte la limita sărăciei. Ştiam că dispar zilnic specii. Şi, ca să fiu sincer, nu simt nevoia să susţin lupta împotriva poluării.

Am şi prostul obicei de-a nu ma lăsa afectat de nişte situaţii pe care nu le pot controla. E nasol că se-ntâmplă, dar prefer să mă concentrez asupra propriei persoane. Propria persoană este aici şi-o pot controla. Războiul este-n Africa şi n-am nicio influenţă asupra lui. De ce m-aş agita?

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Gata, ştiu de ce să m-agit: ca să mă-ncadrez, să am despre ce discuta cu specimenele uşor impresionabile şi, mai presus de orice, s-abandonez cauza în momentul în care toată lumea consideră că subiectul a fost dezbătut suficient (adică după 5 sau 6 zile). Ciocul mic şi joc de glezne până la următorul filmuleţ emoţionant.

 

Vin sărbătorile, vin…

Mă enervează perioada sărbătorilor. Între 10 decembrie şi 5 ianuarie sunt un pachet de draci. De ce mă enervează:

1. colindele-ncep să se-audă cu cel puţin 10 zile înainte de crăciun (da, ştiu că se scrie cu majusculă);

2. oamenii sunt greţos de drăguţi cu toată lumea, inclusiv cu „handicapatul ăla de la 3 care ieri făcea scandal din cauză că…”;

3. toată lumea e pusă pe făcut fapte bune;

4. tuturor le pasă de bieţii copii care suferă de foame;

5. toate reclamele se referă, într-un fel sau altul, la crăciun (de data asta m-a trădat SHIFT) şi vezi promoţii peste tot.

Pentru cretinii care se regăsesc în ce-am scris la 2, 3 şi 4 şi sunt încântaţi de 1 şi 5:  minţiţi pe toată lumea (inclusiv pe voi), iar copiii ăia suferă de foame tot anul. „Anul” înseamnă 365 (ocazional, 366) de zile, nu 3 zile de crăciun (n-aveţi decât sa mă daţi în judecată). Iar companiile vor să vă sugă banii, pentru că imbecilul obişnuit are tendinţa de-a cheltui mai mult pe căcaturi când îl introduci în atmosfera de sărbători.

Cel mai elocvent exemplu: Coca Cola. Reclamele acelea cretine cu Moş Crăciun au început să se difuzeze de la-nceputul lui noiembrie. Au apărut sticlele promoţionale, cu mecla lui Moş Crăciun. Au ghirlande pe etichete. Rudolf trăieşte!

Au apărut şi afişele care-anunţă că Ştefan Bănică va susţine câteva concerte. Mare surpriză! Câţiva artişti vor lansa albume de colinde. Altă mare surpriză! Le voi ura drogaţilor cu atmosferă de sărbători să cadă pe scări şi să-şi rupa câteva oase… cea mai mare surpriză!

De ce e Puya un dobitoc

M-am tot gândit cum să-l răsplătesc pe Teo pentru scurta radiografie asupra personajelor preferate ale pulifricilor generaţiei actuale. Dacă şi-a îndreptat atenţia spre Hannah Montana, fata cu dublă personalitate şi Edward Cullen, zis “Homosexualu’”, eu consider că a omis pe cineva de referinţă în momentul de faţă. Da, doamnelor şi domnilor, este vorba despre Puya, sau Dragoş, pentru familie.

După cum puteţi observa din titlu, am debutat cu o afirmaţie. Majoritatea puştilor fără păr pe coaie şi fetelor care încă nu s-au obişnuit cu ideea că o dată pe lună sângerează vor pune la zid afirmaţia mea, dar eu le transmit să stea flexy. Am şi argumente:

1. “Ascult gangsta-rap, fac gangsta-rap“. Să mă bată Dumnezeu dacă ultimele două hit-uri ale lui sunt gangsta-rap. Şi oricât vrea George Hora să semene cu un cântăreţ, mie tot un grăsan, tată a doi copii, angajat la Primărie, în Departamentul Dosare mi se pare. Despre Kamelia cred că e de prisos să vorbim, e clar că i-o suge lu’ Puya grupa mare. Dar, hey, toţi marii cântăreţi şi producători au câte un tip şi o tipă pe lângă ei cu care colaborează mult, nu? Vezi Timbaland cu Justin şi Nelly Furtado, sau Colby O’Donnis cu GaGa şi Akon. Şi cred că e şi cazul lui Sorin Copliu De Aur cu Laura Vass şi Dan Bursuc. Faceţi voi asocierea corectă.

2. “Nu pot. Iau foc. De tot.” Când aud versurile acestui idiot! De acord, limba română nu oferă atât de multe posibilităţi de a realiza RIME, dar cred, totuşi, că ai fi putut mai mult de atât. Inspiraţie de moment: “Puya stă în Sălăjan şi conduce un Merţan, fetele îl vor în patul lor, fiindcă este un golan. Nu dă pe tine-un ban, este mare barosan, sper să facă cancer şi să moară într-un an”

3. “Cânt pentru bani, nu fac pe deşteptu’“. Prima parte ai nimerit-o, la a doua mă tem că trebuie să te contrazic. Recomand un laxativ puternic, să mai scapi de băşinile alea. Şi pentru că, din nou, voi fi acuzat că nu argumentez, vă las în compania unui filmuleţ. Aşa cum acesta e un guest-entry de-al meu pe blog-ul lui Teo, să vedem guest-entry-ul lui Puya în emisiunea homosexualului de Măruţă:

Cum să scrii despre nimic (I)

Stăteam cu un ochi pe „The Legend of Zelda – Ocarina of Time” şi cu unul pe … (vă las pe voi să vă daţi cu părerea), întrebându-mă ce să mai ascult. Mi-am amintit o piesă care-mi plăcea prin clasa a V-a (ascultată, evident, la ora de engleză). Deci, faceţi o pauză de la ce ascultaţi acum şi căutaţi „Father and Son”. Pe nenea care-o cântă îl cheamă Cat Stevens.

Mă-ntrebam, în acelaşi timp, ce sa mai scriu aici. Idei şi subiecte am, dar n-am răbdare să le tratez şi să organizez ceva. La un moment dat mi-a venit o idee genială: ce-ar fi să scriu despre nimic? Da, merge.

Bun, să vedem ce reguli trebuie să respecţi când scrii despre nimic:

…

Da, scriu din nou. Am scris şi-n timpul verii, dar mai mult conspecte. Important este c-am luat toate restanţele.

Sunt răcit. Iau antibiotice. Nu pot bea măcar o bere. Începe campania electorală. Să-l umplem de respect pe Oprescu. România e tot în criză. Proştii supravieţuiesc. Acest post este absolut genial.

homosexualitatea nu e genetică, iar prostia se antrenează

Dacă vrei să te distrezi pe un forum, ajunge să porneşti o discuţie despre homosexuali. Uite ce-am găsit pe askmen.ro:

Nu degeaba romanii sunt considerati ca un popor incult. Toata lumea isi da cu parerea despre tot. Culmea metodicii: sa inveti pe cineva ceea ce nu sti.
Homosexualitatea nu e o boala, deci nu poate fi de origine psihica. Pana in anii 80, da, era considerata boala. Dar a fost scoasa de pe lista bolilor de catre uniunea mondiala a medicilor psihatri si psihologilor.
Homosexualitatea poate fi considerata cu toleranta, ca un handicap: unul sexual. Handicapul nu e o boala, e un dat si nu se poate vindeca. Originea homosexualitatii este din faza embrionara a fatului, nu din copilarie, datorata unui “accident” genal la gena ce transmite sexualitatea. Mediul in care creste un copil poate influenta latura bisexuala a celor care o au, dar nu o determina. 40% din populatie are inclinatii – mai mici sau mai mari – spre homosexualitate: de la simpla admiratie a corpului (inclusiv a organelor genitale) unei persoane de acelasi sex, pana la repulsia de a avea relatii intime cu persoane de sex opus. Dar numai 6-8% practica relatii cu persoane de acelasi sex. Daca un copil cu inclinatii homosexuale este abuzat de persoane de sex opus, el va fi atras de persoane de acelasi sex.

Deci, homosexualitatea este o anomalie genetică. Un handicap, chiar. Freud era idiot. Trăiască determinismul biologic!

Trecând la chestii serioase: am început să fiu compătimit, apostrofat şi chiar înjurat:

sti imi pare rau pt tine, nu stii ce e iubirea, o pui pe seama creierului, macar nu-i mai invata si pe altii sa gandeasca la fel ca tine si sa nu se bucure de cel mai pur sentiment pe care-l poate simti un om

ba idiotule, ce-i cu rugaciunea aia? dute-n gura ma-tii de ateu imputit!

Salut!

Referitor la articolul de pe site (cel intitulat “Voia Domnului”):mi se pare amuzant si interesant,in felul lui,dar cred ca exagerezi putin.Nu ca sunt eu mare credincios, dar unii oameni se simt bine cand merg la biserica si se roaga si s-ar putea simti jigniti de ceea ce scrii tu. A fost doar o parere,nu un repros.

Mihai

Mihai, îţi răspund datorită tonului civilizat pe care l-ai adoptat. N-am jignit pe nimeni şi n-am folosit cuvinte prea dure. Cei care, totuşi, se simt jigniţi ar trebui să privească problema din mai multe puncte de vedere (al logicii şi al utilităţii, de exemplu) şi/sau să-şi dezvolte puţin simţul umorului.

Fireşte, cea mai bună soluţie ar fi să nu mai intre aici (nu vreau cititori bătuţi în cap). Există destule site-uri pe care creştinii se pot aduna pentru a discuta despre cum ateii sunt satanişti, iar homosexualii ar trebui deportaţi.

Cum să ne controlăm emoţiile

După cum spuneam, femeile sunt fiinţe emoţionale, iar bărbaţii – fiinţe rationale. Nu în sensul că noi nu trebuie avem niciun fel de emoţii, ci-n sensul că la noi predomină raţiunea.

Amuzant este că emoţiile de orice fel sunt doar rodul activităţii creierului. Nici mai mult, nici mai puţin. Emoţiile de lungă durată (cum ar fi iubirea sau teama de ceva) sunt ancore fixate pe anumite senzaţii prin care individul trece la un moment dat (senzaţii cauzate de unele substanţe eliberate în creier). Dacă asta-ţi contrazice viziunea romantică asupra sentimentelor de orice fel,

Dovada că sunt un bun creştin

Vă spuneam în postul precedent ca nu târăsc oamenii în noroi, pentru că sunt un creştin bun. Voi scrie pe blog o rugăciune, ca să demonstrez cât sunt de evlavios.

Asul nostru care eşti în pachet,

Sfinţească-se perechea ta, vie culoarea ta,

Facă-se royala ta,

Precum în turneu, aşa şi-n cash game.

Full-ul nostru cel de toate zilele, dă-ni-l nouă astăzi,

Şi ne iartă nouă suckout-urile noastre,

Precum şi noi iertăm bluffer-ilor noştri.

Şi nu ne duce pe noi în draw dead

Şi ne izbăveşte de bad beat,

C-a ta e culoarea, şi careul, şi setul,

În vecii vecilor, all in.

Sper că nu mai aveţi îndoieli cu privire la firea mea pioasă.

Diverse

Bun, în seara asta-l înmormântează pe Michael. Nebunia va mai dura cel mult 2 săptămâni. După aceea, nişte idioţi îşi vor aminti că, de fapt, nu le-a plăcut niciodată muzica lui şi că-n ultima săptămână au ascultat-o mai mult decât în ultimii 10 ani. Alţi idioţi vor simţi că nu mai trendy să plângi după Michael şi nu vor mai bate la cap pe nimeni. Vor mai rămâne doar nişte ziarişti bătuţi în cap să se-ntrebe cine şi cum va administra averea lui Michael, de parc-ar interesa pe cineva. De fapt, îi va interesa pe imbecilii care cred că toate subiectele tratate în ziare sunt importante (cititorii de Cancan si Click! să-şi tragă câte-un şut în fund).

Fuck! Uitându-mă la rândurile de mai sus, m-a pocnit o incredibilă senzaţie de deja vu. Mă-ntreb dacă asta-nseamnă că-ncep s-o iau razna sau c-am visat noaptea trecută ce scriu acum.

Cică un anumit primar vrea să cumpere păsări exotice pentru lacurile din Bucureşti. Numai un idiot ca Opres… ăăă… Independentu’ se putea gândi la aşa ceva. Mă-ntreb ce mai spun cei care l-au votat şi erau convinşi că „Frate, ăsta a fost manager de spital, se pricepe să administreze banii, ştie ce face!”. Corect, ştie. Şi eu ştiu că beau cam mult şi că-mi nenorocesc plămânii cu un pachet pe zi, dar asta nu-nseamnă că e util ce fac.

E cald, dar în seara asta va ploua (din câte spun meteorologii). Aşa se-ntâmplă de vreo 2 săptămâni. M-am săturat de rutina asta meteorologică.

Edit: tocmai am văzut că Role Modelu’ spune despre mine că

[n-a avut] nicio reţinere când a târât prin noroi fel de fel de persoane  pentru că meritau

E minciuni, aşa să ştiţi! Io nu fac aşa ceva. Io sunt un creştin bun.

Bestia cu chip de om cu faţă de fraier

Fraţii mei care nu-mi sunteţi, în adevăratul sens al cuvântului, fraţi! Lume, lume! Marţieni şi venusieni (dac-aşa vă numiţi)! Azi n-am niciun anunţ de făcut, dar îmi place s-o fac pe interesantul şi să v-atrag atenţia.

Pe bune acum, mă enervează că dobitocii de la televiziuni se-ntrec în introduceri şi cuvinte tari. „Masacru”, folosit pentru a desemna uciderea unei singure persoane (cu toporul, ce-i drept). Nu, dragii mei, aia e tranşare (dacă victima cântăreşte peste 120 Kg, putem spune chiar că-i o repetiţie pentru ziua de Ignat). Masacru e atunci când mor mulţi oameni şi, in ultima vreme, cam ducem lipsă de astfel de evenimente. Cic-o să fie-n 2012, dar nu cred că va mai avea cine să relateze (poate doar Cătălin Radu Tănase, dar cred că-n momentele acelea vom avea alte griji decât să-l ascultăm pe el).

„Crimă odioasă”… există şi altfel de crimă? Cred că da. Unele crime sunt odioase, altele nu. Unele crime ne indignează, altele ne trezesc simtul estetic. E odios să-l înjunghii pe unul de 4 ori cu o şurubelniţă. Odios şi lipsit de imaginaţie. Dar o crimă poate fi artistică. De exemplu, să-l aranjezi pe fraier cu o daltă şi-un ciocan, purtând un tricou pe care scrie „Brâncuşi rulz”. Părerea mea.

„Bestia cu chip de om” deja a devenit clişeu, aşa că propun să se folosească alte expresii. În paralel, mi s-ar părea normal să desfăşoare Lazarus o anchetă şi să-l demaşte pe chirurgul care i-a dat bestiei înfăţişare umană. Păi, domnule, nu merge aşa. În primul rând, pentru că Belle aşteaptă ca bestia s-o vrăjească, în timp ce aceasta din urmă se plimbă pe străzi, arătând absolut normal, şi caută oameni de omorât şi/sau fete de violat. În urma acestei crunte dezamăgiri, Belle va ajunge ca la 70 de ani să pretindă să i se spună „domnişoara Belle” şi mă voi vedea nevoit s-o bat în autobuz, ceea ce-mi va aduce o amendă sau mult timp de meditat asupra gravităţii faptei. La pârnaie. În al doilea rând, pentru că era treaba vrăjitoarei/zânei să transforme bestia-n prinţ. Nu poţi să te bagi aşa-n treaba altuia. Vrăjitoarea deţine monopolul în domeniul acesta.

Fără legătură: îmi place cum scrie domnişoara aceasta. E cam greu să-mi induci o stare (aproape) meditativă când ascult Motorhead la volum maxim, dar ea a reuşit. Îmbătrânesc?